Am 19 ani.
Am un password al naibii de ciudat la mail.
Am o "bere de calitate" in fata (asa scrie pe ea, fix sub "FARA ALCOOL").
Am o repulsie vadita fata de scoala momentan.
Am tren spre Bucuresti joi seara.
Am un hamster suparat pe viata azi.
Am o "chemare" spre orice produs Apple.
Am o maaaaaaaaaaare sete de cunoastere.
Am 3 carti pe noptiera si NU AM habar pe care sa o termin prima.
Am o viata de invidiat.
Am dor de mare.
Am turbulente within me, la nivel celular si al constiintei, non-stop.
Am aproape 19 ani si o luna :D
Ai zice ca-s chiar tanara.
Dar de fapt sunt ingrozitor de adult.
Vineri am fost in parc si am facut nimic vreo 4 ore. E destul de dificil sa faci nimic. Just lay and watch, listen, just dream and meditate...e greu. It`s just you and yourself. Mi-am propus sa fiu mai putin adult. In 20 aprilie mi-am dat seama ca fix un an ma mai desparte de schimbarea prefixului. Desigur, cifrele din componenta varstei unei persoane nu inseamna nimic. Ai varsta pe care vrei sa o ai. Speaking of which, maica-mea are 40 de ani, merge spre 41 si she`s a lot cooler than a teenager. Not in a metaphorical way, I mean, she really does things which a teenager is supposed to be doing. Like clubbing, dancing, laughing, going with the flow...
Venind spre casa m-a prins o ploaie zdravana. In mod logic si accordingly to my way of acting, as fi asteptat in vreun gang sa se opreasca sau as fi chemat un taxi sa ma duca acasa. Niciunul nu se plimba ca mine in ploaie. E atat de overrated scena asta, inca din `52, de la Singing in the rain incoace. Si totusi, ploaia aia a cazut la tanc cu decizia mea de a deveni mai putin adult.
Sambata noaptea au fost deschise toate muzeele. A fost prima data ca am prins seara asta acasa, acum un an m-a prins in Franta si acum doi ani in Germania, in Hannover. Ador seara asta. Si nu e din cauza faptului ca intrarea e gratis peste tot, e pur si simplu o activitate fructuoasa pt o sambata seara. Am petrecut toata seara la Muzeul de Arta. Dupa un tur ghidat de un nene super-cool, chel si cu barba, cu un accent adorabil si o lume a lui, am luat loc pe podeaua de la parterul muzeului, a cantat Onisor si cu niste prieteni de-ai lui. Superb. Folk is the new pink pt mine. Mi-a placut intotdeauna, mai ales ca l-am avut pe Imi prieten de mic prunc, dar acuma mi se pare si mai tare sa ascult genul asta. Mai ales in conditiile in care I`m not emo, nu am tentative sinucigase, sunt un om chiar clasic in gandire, fara teribilisme si background dureros in famelie si dragoste...
Anyway...moving on, apoi m-am intalnit cu doi prieteni si am reprodus Blair Witch Project. I won`t talk too much about this. 2 baieti, o fata, o masina, o padure, liniste, noapte, Cheile Baciului si o dorinta combinata cu frica de a vedea extraterestri...
Duminica l-am scos pe Domingo la iarba verde si era sa-l pierd, am uitat ca e o minusculozitate de animal. Am citit o carte pe care mi-am luat-o de la Targ, ceva literatura motivationala, spre surprinderea inclusiv a mea...dar, spre si mai marea-mi surprindere, m-a chiar incantat.
Tocmai vorbesc in paralel cu cineva pe messenger. Intamplator, respectiva persoana imi spune ca blogul meu e misto. E pura intamplare. Cele mai multe comentarii au in vedere lungimea post-urilor mele si o oarecare incoerenta, bolovanozitate a frazei, chestii de-astea...I don`t need readers. Asta nu e literatura nici motivationala, nici fictionala, nici macar nu se vrea a fi ceva, in afara de produsul a 10 minute din viata mea, minute pe care am decis sa le petrec scriind.
Sa va zic o faza...:))
Vin sambata spre casa de la mate si in statie ma ia unu` cu "te cunosc de undeva?"...Oh no, here it comes again...un val de-ala de nervi. Nervi ca trebuie sa ma sui in acelasi troleu cu un om cu care nu vreau sa am de-a face, fara idei, cel mai probabil cam disperat si lipsit de inspiratie, si mai probabil care imi va cere nr de tel in urmatorul minut - which he did - si, cel mai grav, care vede in mine o potentiala tipa cu care "sa iasa la suc", asa-i zice mai nou. Dupa ce am conversat cu respectivul o statie, s-a dat jos. Si eu mi-am dat seama ce progres de neinchipuit am inregistrat la capitolul tact. Fara vorbe multe, fara violenta de niciun fel, fara sa jignesc, i-am dat cu flit. It`s a matter of attitude. In loc de salut, la sfarsit a zis "cu siguranta te-am confundat, fata pe care eu o cunosc e mult mai cumsecade". Am vrut sa intreb de cand e la moda sa fii iar cumsecade, si mai ales cat de cumsecade trebuie sa fii ca sa agati intr-o statie de troleu o fatuca ce are jumate din varsta ta, si mai ales, sa iesi la interval cu o fraza de-asta cliseu. Ce urat gandesc. But I can`t help it, ma scot din sarite lucrurile nelalocul lor. Categoric ca acel domn nu stia ce e si ce nu e la locul sau, dar sper ca a aflat.
Gata gata...Trecand de la lucrurile astea narcisiste, propun un exercitiu de imaginatie, mai ales ca tot veni vorba de renuntat la statutul de tanar cu pretentii de adult:
scrie un text fara strop de logica. Da-le drumul degetelor sa scrie cuvinte inteligibile, logice, dar legatura dintre acestea sa fie bazata pe propria ta logica. Scrie o poveste scurta al carei mesaj tu singur sa il intelegi.
Ar trebui sa dau startul:
stateam amancinci cu peretii indreptati spre rasarit si cantam la saxofon. habar n-am de ce nu scriam frazele cu litere mari la inceput, dar domingo se dadea pe roata si radea cu dinti de foc. dup-aia m-am enervat si tu n-ai nimic de-acolo, doar ca ar fi bine sa taci si sa-mi dai odata gheatza aia ca mor de cald.
Posts
