Saturday 28 June 2008

The feeling of nothing

Romana oral. Engleza oral. Romana scris. Astea-s taiate de pe lista, au trecut.
Urmeaza buba. Matematica. Doamne-ajuta! Apoi biologie. Si ne relaxam cu o educatie fizica pe urma. Si apoi bem. De fericire sau de tristete, dupa caz. Urmam ulterior chemarea marii. Poate si pe cea a muntelui. Si iaca-ta cum va trece vara.
Aici voiam sa ajung, la cuvantul VARA. Tocmai am fost sa duc gunoiul la ghena. Mi-am dat seama ca e vara. O data, era foarte cald. N-a fost greu de observat asta, mai ales ca erau 2 sobolani morti in putreziciune acolo si miroseau de-ti mutau nasul...si, desigur, temperatura. Ori am nimerit eu exact gaura aceea nenorocita, in continua expansiune, din stratul de O3, pe unde intra soarele, ori e intr-adevar cald in tara asta. La Cluj a fost totusi ok, cu tot cu temperaturile ridicate, am avut parte si de ploaie din belsug, doar nu degeaba a cazut acoperisul de la Iulius Mall acum doua saptamani si doar nu degeaba se infunda canalele noastre dragi si se inunda strazile. Oricum, mai bine vezi tot o apa si-un pamant, e mai estetic, decat sa vezi tot o groapa si-un sant. Pacat de peisaj ca e cam bacovian...si pacat si de moral, ca te ia cu depresie, spleen, noia si alte sentimente simboliste...Ideea e ca nu doar temperatura e de vina, ci si ideea ca NU AI VOIE sa faci ceva ca sa te racoresti. Ok, pot sa beau un ice tea, un suc, o bere, apa si alte cele. Dar un strand, o piscina, o plaja - din parti. Vad lume razand cu gura pana la urechi pe strada. Vad oameni fericiti ca e vara, ca au concediu/vacanta/zile libere. Nu am nicio treaba cu asta, stiu ca eu sunt in bac si mai am inca o saptamana de stat pe tusa. Ideea frustranta e alta. Oare peste o saptamana, la ora asta, cand va fi totul gata, si matematica, si biologia, si educatia fizica, si corectarea tuturor lucrarilor, si afisarea rezultatelor, si depunerea contestatiilor...oare se va schimba ceva? Incep sa cred ca nu ma mai bucur pe deplin de unele lucruri. Mai demult ma bucuram din orice. Acum nimic nu ma mai multumeste. Tin minte cat de fericita eram cand imi cumparam pantofi noi. Sau o pereche de blugi. Sau orice alt articol vestimentar. Sau cand imi faceam manichiura. Sau orice altceva ce nu ti se intampla zilnic si te face, in mod normal, sa te simti fericit. La mine nu mai are efect nimic. Se prea poate sa fie abundenta de haine pe care le detine dulapul meu si sesiunele prea dese de shopping. Dar eu cred ca e altceva. Cred ca e starea aia cand ti se pare ca totul se repeta si nimic nu e nou.
Oricum, legat de bac...da, astept sa treaca. Asta chiar e un lucru ce ti se intampla one in a lifetime. Sper. Saptamana viitoare am sa fiu cu siguranta una din doua: fericita sau nefericita.
Let`s hope for the best.

3 comentarii:

CG said...

Odata cu inaintarea in varsta (nu ca noi am fi foarte batrani deja) am observat si eu ca putine lucruri ma mai fac fericit.

In trecut, o iesire in oras intr-o seara era o ocazie de sarbatorit parca. Si intodeauna era ceva placut. Acuma, poate e din cauza bacului, poate nu, nimic nu e la fel. Parca o faci din respect, din obligatie. Si uneori e chiar plictis.

Unde e fericirea? Si implinirea, si senzatia ca nu ai nicio grija, nicio obligatie... A disparut. Poate in curand vom ajunge la concluzia ca e in natura umana sa nu fie fericit. Cat pesimism totusi :))

Daria said...

Nefericit cel ferice de toate.
N-a zis nimeni (important) asta, sau cel putin nu din cate sa imi aduc eu aminte. Tocmai am nascocit acest adevar, cred ca se aplica celor in continua cautare de CEVA. Adevarul e ca faptul ca te multumesti cu ceva, oricat de mult sau de putin, in genere sentimentul de multumire, e semn al mediocritatii. Asta ca o consolare la apatia noastra... :))

niculae said...

am intalnit o doamna in varsta de 82 de ani, fugarita-fugita din tara prin anii 1948. rezidenta in germania si-a trait ultimii 30 de ani din viata colindand lumea; cand am intrebat-o ce tari a vazut mi-a raspuns ca e mai usor sa-mi spuna ce nu a vazut. impune respect tuturor, zambeste mereu; mi-a spus sa incerc sa vad numai partea buna a vietii, sa gandesc pozitiv. nu e bogata in bani, dar daruieste amintiri si obiecte-amintiri cu ideea ca trebuie sa faci mereu loc altora care vor veni sigur daca dai. o doamna superba, eleganta, impresionanta, multumita de micile bucurii ale vietii si deloc mediocra. sa nu uiti darie ! :)