At the end of the world

Libera. This is how I feel now.
Nimeni nu mai e ca mine.

Azi mi-am luat inima in dinti si:
1)mi-am pus cearsaf pe saltea - cel rosu, ca s-a uscat. Sa imi pun altul mi se pare tradare fata de eternul meu cearsaf rosu de bumbac. Poate ma enervez si imi cumpar unul de satin - tot rosu, bien sur - la sfarsit de saptamana. I miss shopping. Dintr-asta domestic, pentru propriul meu culcus, nu de-ala clasic.
2)am dus costumul lui Robert la curatatorie. Vine saptamana viitoare si i-am promis ca-l are ca nou pe cand vine. I-am promis asta acum vreo luna. Eh, vorba aia, mai bine mai tarziu decat niciodata.
3)am facut 3 variante la mate
4)am inceput Demonii de F.M.Dostoievski (the 2nd shot).
5)am inceput sa fac de mancare, dar n-am avut rabdare sa termin. Plus ca mi-am dat seama, hapt in mijlocul anevoiosului proces, ca treaba asta pur si simplu nu e de mine.
6)am sunat la aeroport sa vad care e faza cu biletul acela spre Bucuresti. Totul in regula. Fraierii...asa zboruri ieftine n-am mai vazut in viata mea. Sigur au gresit ceva.


Stii ce-am visat azi noapte? Ca m-am impiedicat de capatul pamantului si am cazut. Am cazut de pe Pamant. Evident ca n-am apucat sa aterizez, ar fi fost cea mai misto chestie sa si vad unde as fi ajuns. Sa vad si eu cum sta treaba cu L`Au De La-ul acela. Oricum, ceva imi spunea ca visul acesta e doar primul dintr-un lung sir de vise revelatoare si inedite, era un fel de 'to be continued...' la capatul lui.