Sunday, 16 March 2008

Da` ma leshi, fa?

Sotia: Iubitule, e buna supa?
Sotul: Auzi fa, ai chef de cearta?

Am primit azi un SMS: "Mai scrie si u p blog k ma plikti"
Tensiunea mea a facut o tumba mortala si a urcat la 500.
Da, sunt o conservatoare. Imi plac textele scrise corect din toate punctele de vedere, suport cu greu atat incoerenta in scris(deci si in gandire), cat si greselile/distorsiunile/cretinismele gramaticale si ortografice. Hai ca la SMS-uri mai merge o eficientizare, ca doar de-aia e SMS(SHORT Message Service), dar de obicei imi ia ceva vreme sa ma prind ca textul pe care-l citesc e pe ecranul telefonului. Eh, oricum, noi ne-am facut-o, toata treaba asta cu tehnologizarea scrierii. Sa nu mai vorbim de cea a gandirii, ca-mi urca iar tensiunea.

Bine, bre, hai sa scriem. Ce sa scriu?

Sa zic de Domingo? Sa zic de campania de donare de sange? Sa zic de bac si de variantele la mate? Sa zic de impulsul meu sinucigas de fiecare data cand deschis o varianta de-asta nenorocita? Despre mine, asa, in general? (asta e cea mai funny faza...cand nu mai stii how to put it into words...zici ca "vorbim asa, de viata, in general"...faza asta cu "in general" e o inventie buna, te scoti de fiecare data cand vrei sa o iei pe ulei si nu stii cum sa numesti periplul asta alunecos).

Fratilor, am un hamster. Il cheama Domingo si l-am primit marti. Intotdeauna martea a fost o zi buna pentru mine. L-am primit echipat full-option. Mi-a luat o zi intreaga alesul numelui. Hamlet, Chopin, Slevin, Little, Chilli...pt oricare din astea planuisem sa adaug la sfarsit sufixul "Junior the 1st". M-am potolit cand i-am vazut ochisorii aia ce cerseau un nume cat de cat omenesc, totusi. Pardon, hamsteresc. Si i-am zis Domingo. Duminica trecuta m-am uitat la Ratatouille, o dulceata de desen animat. Am ramas atat de marcata de soarecul ala, incat am primit in dar acest hamster minuscul :)) Ne intelegem bine.
Tocmai s-a trezit, cred ca il exaspereaza tastele. In semn de protest se da nervos pe rotita lui si se face ca roade grilajul custii, vrea sa iasa. Ziua doarme ca un porc, iar noaptea, dupa ce ma vede ca ma pun la citit, incepe...si da-i, frate, pe roata, pana dimineata (tin sa specific: INCONTINUU!!!) se da pe roata lui si face tumbe ca un cascador. Noroc ca nu scartaie roata aia, altfel as innebuni.

Am vazut ieri prima data in viata mea cum se accidenteaza un actor. Nasol sentiment. Merg des la teatru, dar n-am vazut niciodata cum e sa se accidenteze cineva pe scena, si mai ales...n-am stat niciodata sa cuget cat de om e omul de pe scena. Si ieri am vazut ca e foarte om. Memoria corpurilor, de Valentina de Piante. Chiar ea s-a accidentat. Pentru o clipa m-am transpus in corpul partenerului ei, care a fost nevoit sa isi continue treaba singur. Erau doua cupluri pe scena, iar dansatorul acesta a ramas singur la un moment dat fara pereche. Ii mai si vedea pe cei de langa el dansand impreuna. Hahahaha, ala micu` e atat de agitat incat am impresia ca isi ia zborul din cusca imediat. L-am adus mai aproape de mine, pe birou, iar acum ma priveste hipnotizat. Sare pur si simplu ca un apucat :))
Revenind la teatru, nu e usor deloc sa fii actor. Dar trebuie sa fie tare frumos. Pentru mine, personal, teatrul e locul unde imi place sa merg de obicei singura, sa fie liniste (inca un semn ca sunt de moda veche: ma dispera toti pustanii - inclusiv cei de varsta mea - cu aere de mahala, adusi cu forta la teatru de catre te miri ce profesor retard care inca mai crede ca generatiile de azi au scapare de la incultura de masa. Nu doar ca fac tambalau, dar isi mai si gasesc niste momente foarte neprielnice sa dea drumul la onomatopee pe gurile lor necioplite), si sa ma intalnesc cu o alta lume. Nu stiu de ce unii vorbesc de teatrul absurdului. Sau mai stiu eu ce alt gen de teatru. Teatrul, la fel ca si orice carte, este fictiune. E o alta lume. Si nu e o lume deloc absurda, doar ca are logica sa, ca orice opera artistica.

Let`s move on, ca iar ma inteleg doar eu pe mine.

Azi am facut mate, am citit o carte, NU am facut dush (!!! incep sa cred ca usor, usor, scap de ipohondrie)...nu inca, cel putin. Termin de scris tampenia asta si merg sa fac un dush. Acum beau un ceai de menta si respir pe gura. E o senzatie misto. As baga si un gat de vodca si apoi o felie groasa de lamaie, urmata de un pachet de Airwaves, te simti ca pe un montagne russe dupa un experiment din asta. Don`t try this at home, though.
I-am curatat cusca lui Domingo. Nu mi-am facut patul. Stiu ca oricum il fac alandala in timpul noptii, de ce mai trebuie sa il fac la loc ziua? Non-sense...
Oooooh nu! Aproape de fiecare data cand scriu pe blog, mai devreme sau mai tarziu in timp ce scriu, ma apuca ameteala. Imi vine asa, ca o piatra aruncata de o prastie, intrebarea: "Ce faci cu viata ta?"...Ma rog, evident, metamorfozata in tot soiul de forme, de la "Care e sensul vietii tale?" pana la "Ce brisca mea faci cu viata ta?" Culmea e ca EU ma intreb asta. Ceea ce e si mai grav, pentru ca mi se pare ca in mine traiesc doua voci. Si de obicei nu reusesc sa controlez niciuna din ele. Which is quite frightening. Gata, s-a dus... asa face mereu, vine, ma pune pe ganduri, apoi isi ia zborul. Dar cucuiul tot ramane. Ma tot freaca asa la melodie termenul asta idiot ("VIATA"), de-mi vine sa-mi iau campii.
Vineri seara m-a sunat un prieten, pe vremuri foarte apropiat. Am vorbit mult. Ca si cum am vorbi zilnic, atat de natural a fost totul. He called to ask me a piece of advice. I ended up advising me myself.
Ce proces ciudat... Vorbind cu un om, vorbesti cu tine.

As putea sa scriu atat de multe. Dar cred ca mate green-ul mi-a dat prea multa energie. Plus ca-l mai vad si pe Domingo agitandu-se, imi e imposibil sa ma stapanesc, trebuie sa ies.

Mi-e dor de eroul meu. 'Everything`s fine, except you`ve got that look in your eye.' Urasc sa nu ma tin de cuvant. Si mai ales sa nu ma pot tine de cuvant. Zice ca nu e suparat. E prea mare domn sa recunoasca, oricum. Dar stiu eu cum sta treaba... avea o voce de hamster plouat de-mi venea sa imi trag doua palme pentru atitudinea mea.
Si din toata treaba asta, tot a iesit un lucru bun. La un moment dat ma ingrijoram ca totul merge prea bine. Suntem oameni, ca si actrita aia accidentata de ieri. Gresim.

2 comentarii:

EU said...

Reformulez:Iubitule,e buna supa?am pus capucinno.
=))

Nici nu imi imaginez cum este raspunsul.:))

Anonymous said...

apropos de supa-capucinno...
test de dragoste
sotul isi ia nevasta si cainele, ii inchide in portbagajul masinii si pleaca. se intoarce peste 2 ore, deschide portbagajul si priveste cu atentie cine se bucura.