2008?

2008 si inca niciun entry despre noul an in care tocmai am pasit.
Ei, si ce? Sa incep cu urari de bine si tot tacamul? Ok, am sa o fac. Pe scurt. Fie ca 2008 sa fie un an mai bun decat 2007 si mai prost decat 2009. Sa fim la inaltime, sanatosi, fericiti si rezultatele sa ne fie pe masura eforturilor. Poate chiar deasupra;)

N-am sa vorbesc despre vacanta, e mult prea in spate, anul asta daca e sa vorbim de New Year`s Resolutions, am sa pomenesc doar de faptul ca I gotta be more focused on what I do. Tot legat de Rev, a fost unul plin de voie buna, destul de domestic, eu, personal, m-am simtit prea bine ca sa observ lucrurile demne de o barfa pe blog, asa ca n-am sa va ofer placerea de a citi despre cine cu cine s-a combinat, care ce cantitate de alcool a ingurgitat si cine cat de penibil a dansat. M-am simtit bine si-atat.

Vacanta asta a fost pentru mine. Am citit, am fost la ski, am fost cu Interactul la Busteni (gosh, guys, how I miss you), a venit Robert, ne-am uitat la multe filme, ne-am prostit ca doi tembeli (la varsta mea e explicabil si scuzabil, dar el?! poate am o influenta proasta asupra celor din jurul meu :)) ), n-am lasat nimic sa umbreasca vacanta asta, am reinceput sa scriu, am mancat supe la plic la Busteni cate n-au mancat altii in toata viata lor, am baut vin fiert fara numar pana am ajuns sa nu-l mai disting de ceai, am facut cadouri, am primit cadouri, am facut tot ce puteam face intr-o vacanta care sa imi umple bateriile. 100% Happiness.

Saptamana ce tocmai a trecut a fost una atat de tensionata, incat acum, in week end, ma simt ca un negru proaspat eliberat de pe plantatia unui american ce l-a torturat o viata. Am luat unele decizii care e posibil sa imi influenteze viitorul intr-un mod ireversibil. Ma uit acum pe geam si vad blocul de vis-a-vis pictat cu un portocaliu ce imi aduce aminte de apusurile de soare din Vama. Mi-e dor de mare.

Am zis ca nu vorbesc despre vacanta. Dar am facut-o deja. A trecut, a fost frumos, now back to work. E timpul sa realizez ca life`s not just a never ending sequence of completions. Dovada vie - teza la mate.

E cam ciudat cum crestem. Si e si mai ciudat cand vedem cum crestem. Se zice ca tu nu te vezi pe tine niciodata cum in/evoluezi. Da` uite dom`le ca se poate. Fac acum lucruri pe care nu le-am facut niciodata. Si le chiar fac cu placere. De la gatitul micului dejun pt Robert, pana la a face exercitii la mate, de frica ca n-ai sa-ti iei bacul, totul e posibil. Era o vreme cand ma tot plangeam ca n-am timp, n-am timp. Ei bine, nici acum nu am. Dar nu ma mai plang. Viata e cum ti-o faci, timpul la fel...cum ti-l gestionezi, asa-l ai.
Ma descotorosesc treptat de inutilitatile ce imi mancau timp, energie, personalitate. E mai bine fara unele lucruri. Abia acum imi dau seama ce simplu e totul. Less is more. Nu e nevoie de multe lucruri ca sa fii fericit.

Dar sa nu alunec pe panta prea alunecoasa a Fericirii. E cam mult de zis, putin se face. Fiecare sa si-o caute, si s-o pastreze atunci cand o gaseste. When it comes to happiness, attitude is everything.

Aaaah, era sa uit. Am mai facut o descoperire :D KT TUNSTALL. In cazul in care citeste cineva ceva din blog-ul meu, sa stiti ca pe artista asta o recomand cu toata inima mea. E absolut mortala tipa! You have to see this:



Stii ce ma scoate din sarite? Oamenii care imi judeca blog-ul. Dom`le, ai ceva cu mine, go ahead and tell me. Dar lasa-mi blog-ul in pace. Aici scriu ce am eu chef, aici vorbesc cu mine. Daca ai avut vreo clipa senzatia ca iti scriu tie, draga cititor, naiba stie cum te cheama si ce functie ai, te-ai inselat. N-am pretentia sa ma intelegi. Nici sa citesti manifeste literare pe blog-ul meu. Nici sa citesti articolele pana la capat sau sa accesezi link-urile pe care ti le recomand.


Suddenly I see. Prea tare melodia :)

2008... a inceput cu mama cam suparata, o tabara la Busteni prea mishto ca sa o mentionez - ah, si cand ma gandesc ca acum o saptamana eram la munte -, cu my hero alaturi, cu zapada si vreme minunata, ganduri ceva mai mature, forte proaspete, supe la plic, Ada - cateaua mea - cam bolnava. Pana in aprilie vreau iPhone si MacBook. MacBook alb.
Am citit inca o data un Veac de singuratate de Marquez. Pe spatele cartii scrie ca "asta e a doua carte, dupa Cartea Facerii, care ar trebui citita de intreaga omenire". Agree. In rest, Musil, Gladwell, Houellebecq, ceva poezie si istorie. Bla bla...

Vreau sa imi fac toate analizele cat de curand.

Si vreau sa click odata publish post, ca nu mai am rabdare sa scriu. Have a nice evening!