Never again

Nimic nu ma enerveaza mai mult decat incorectitudinea fata de mine insami...comisa de propria-mi persoana. Mi s-a intamplat de multe ori sa imi promit unele lucruri, sa imi spun ca "nu mai fac asta sau cealalta", ca ma opresc din facut ceva (mancat seara, citit noaptea, dormit putin, implicat in prea multe) si ma apuc de altceva (mancat bio si organic, invatat mandarina si rusa, Photoshop). Astea-s exemple. Simple exemple. Si da, de obicei m-am si tinut de cuvant. DAAAAR, unde vreau sa ajung este ORIGINEA acestei rabufniri. Ca e nevoie de o serie de evenimente penibile ca sa ajungi la stadiul de enervare la culme pe propria-ti persoana si sa iti promiti toate astea. Postul asta vrea sa vorbeasca despre acel tipping point pe care il atingem uneori si zicem STOP! De acuma...de acuma nu mai fac ceva, sau de acuma fac asta sau ailalta... in genere e vorba de promisiuni, mai mult sau mai putin impulsive, dar e cert ca ele rabufnesc dintr-o acumulare de nemultumiri sau de neajunsuri si trebuiesc remediate cumva.
Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa spun "da" cand trebuia categoric sa spun "nu".
Uneori am fost prea draguta cu unii, prea drastica si scorpie cu altii. Uneori am judecat, alteori am tolerat prea mult ceva/pe cineva. Dar fie ca e vorba de polul + sau -, chestiile respective erau facute in exces si imi cauzau un disconfort.
Am facut afirmatii nefondate uneori, alteori - am tacut.
Sigur, astea sunt cazuri izolate, rare, le-am comis de putine ori, dar pt o persoana ca mine, ele cauzeaza frustrare si dorinta de razboi. Un razboi intern mai mult decat extern, unul intens si nu usor, dar care se rezolva fara prea mare bataie de cap daca pur si simplu sezi un pic si cugeti si (re-)incepi sa comunici cu tine.
Nu ma simt in stare sa dau sfaturi, dar ma simt in stare sa deschid o rana si sa o disec in profunzime. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are o buba mai noua sau mai veche ce sta si mocneste din vreme in vreme, scoate puroi, si ne face sa avem un sentiment de frustrare. Fie ca e vorba de o iubire neimpartasita si tinuta in cutia Pandorei de muuulta vreme, un cuvant nespus -deloc, sau nespus la timp -, fie ca e vorba de inghitit prea mult rahat la birou/in relatia cu persoana iubita/familie etc, sau de spalat vasele mai des decat partenerul, cred ca e timpul sa dam afara ce ne tine in loc. Niciodata un lucru nu se remediaza de la sine, e nevoie sa spargi gheata si sa il recunosti, sa il analizezi si apoi sa il faci sa dispara.
Tu cand ai vorbit cu tine ultima data?