The contemporary story of fairytales

Cine mai crede azi in basme?
Haha! Eram asa de mica incat nici nu stiam ca exist, pe vremea cand trageam de mama ca un terorist mic ce am fost sa "Maaaaamiii...zi-mi o poveste!". Si dup-aia inca una. Si inca una. Pana adormea mama. Si apoi o trezeam: "Si dup-aia? Ce s-a intamplat?"...Si mama continua, si intr-un final adormeam amandoua. Pana cand am invatat sa spun eu povestile, si i le naram mamei in fiecare seara, fara exceptie. De obicei le spuneam foarte repede, totusi teatral, ca sa pot sa spun cat mai multe intr-o seara. Cred ca imi antrenam public speaking skills-urile. Si cand adormea, ii ziceam: "Mama, nu dormi, ca n-am terminat!"... Sa am asa copil, cred ca l-as arunca direct pe geam. Adevaru-i ca n-am prea stat pe curu` meu cand eram mica, eram in permanenta agitatie si aveam niste mofturi mai ceva ca printesa de Pompadour. Apoi am mai crescut un pic, si am explorat tot felul de culturi prin lumea basmelor...tin minte ca imi cuparase mama o carte cu povesti celtice, prin grupa mare. Nu mai puteam de extaz. Apoi basme iberice, nici alea nu mi-au fost indiferente. Povestile vesnic nemuritoare...un element magic al fiecarei copilarii. Poate in ziua de azi mai rar intalnit, cand copchii astia in ce in ce mai acopii, prefera alte soiuri de entertainment in locul basmelor.
Iiiinsa....observ ca nici cum am procedat eu nu-i bine. Am cateodata impresia ca traiesc intr-un basm, intr-un fel de clopot de sticla, si nimic rau nu se poate intampla. Pt ca atunci cand intri in lumea himerica a basmului, accesezi o alta realitate, cea fictionala. Si traiesti bine mersi in ea, fara nicio jena. Pana la proba contrarie. Pana cand toti feti-frumosii si caii verzi pe pereti, sau albi, cum or fi, si toti fluturii aia cu aripi de petale de trandafiri si vrajeli, se duc la dracu` si te lasa pe tine, printesa printeselor, sa-ti jelesti toate alea. Si din printesa devii Sfanta Duminica, cu cele mai intelepte sfaturi de dat altora, dar nimic bun de aplicat pt propria persoana, ca dovada vie stand faptul ca Sfanta Duminica e intotdeauna singura, in cel mai bun caz are prin zona ceva animale de-alea dubase sau lucruri fermecate, dar NU oameni. Si dupa ce te mai si saturi de facut pe inteleapta si ti se apleaca de la atata profunda meditatie asupra existentei...iti bagi picioarele si devii Zmeoaica si iti faci de cap cum ai chef. Good girls go to Heaven. Bad girls go everywhere.
Acest post nu are concluzie. Conclusions out of order for the time being. We will be back as soon as the problem is fixed.