Ha!

Don't close your eyes for the crash, you'll miss the best part.
Asa sunt eu.
Miercuri am primit portia nr 2 de vaccin anti hepatic la scoala. Gratis. Motiv de bucurie, as spune. O impunsatura si esti cu un pas mai departe de o boala nasoala. Good for us, elevii, ca avem gratuitate. Pacat de absenta la educatie fizica, dar trecem peste. In cabinetul medical, dezbracate pana la brau, stateam cinci fete cucuiete, asteptand un ac sa intre in bratele noastre. N-am putut sa nu observ cu cata groaza se asezau colegele mele pe scaunul ala infect de rece...si, mai ales, cu cata durere-n corazon inchideau ochii. Ii inchideau de narcisiste ce sunt, cred. Se iubesc atat de mult pe ele insele incat nu suporta sa isi vada propria piele prihanita de un ac. Mie mi se pare fascinant cum omul 1) are puterea sa indure o durere-fie ea chiar si cauzata de o impunsatura infima de ac, 2) are puterea de a se regenera - pe sine sau pielea lui, nu prea conteaza, I only want to emphasize men`s power of recreating themselves (deci rectific, re-generarea, nu doar simpla regenerare...ca de regenerat se poate regenra si omul, dar si planta sau mobila...dar de re-generat numai omul are puterea sa se re-genereze....now that`s fascinating). Si acum, ca tot am trecut asa de brusc de la vaccin la filosofie...imi aduc aminte ca de mic copil imi placeau imaginile crude. Nu cred ca pot sa ma proclam o baudelairiana convinsa, nu sunt adepta esteticii uratului. Dar naturalismul da, ala e chiar asortat mie. Nu-mi place uratul. Dar imi place sa observ patologicul firii umane, asa cum e el.
Ma uitam la acul ala cum patrunde in mana mea, simteam cum serul se imprastie prin vene, cum muschiul bratului palpita de...dreaqu` stie, c-o fi fost durere, c-o fi fost fascinatie..nu mai stiu. Pielea mea perfortata de acul ala rece chiar mi se parea o imagine frumoasa. Ca un nor alb pe un cer senin de vara, de un albastru mult prea albastru, dureros de privit cu ochi umani, dintr-odata strafulgerat de un avion cu reactie.
Aveam vreo 5 ani cand am primit o injectie urata de tot in fund, aveam o raceala crunta, daca nu ma inseala memoria. Ideea e ca injectia aia mi-a ramas pe veci intiparita in minte, cu atata forta a infipt acul in mine tanti aia frustrata de meseria ei de simpla asistenta medicala la un dispensar policlinic infect pt copiii din Manastur...Evident, m-am pus pe un bocit de-ala isteric. Si dupa vreo jumate de ora de plans in hohote, pe strada, m-a intrebat mama: "de ce dumnezeu ai plans in halul ala? te-a durut asa de tare?" ..." nu, dar am ratat impunsul...n-am vazut acul cand m-a impuns".
Acum, privind retrospectiv, pot sa spun ca ma mandresc cu faptul ca de cele mai multe ori am privit cu sange rece lucruri la care poate altii nu le-ar fi rezistat atat de eroic.
In schimb, mi-am dat seama...cu cat inaintam in viata, parca pierdem din noi, cei de demult. Cand chiar ar fi trebuit sa dau dovada de sange rece, sa joc corect, sa spun ceva franc in fata...n-am facut-o. Ei bine, se zice ca omul intelept greseste doar o data in viata. Ramane de vazut cat de inteleapta sunt eu. Sper ca mi-am invatat lectia. O greseala asumata si corectat e un pas inainte.
Lucruri vin, lucruri ni se intampla, lucruri ne marcheaza, lucruri ne schimba. It`s a fact of life. Sunt o evolutionista in esenta mea si cred ca fiinta umana are datoria de a evolua. Totusi, de multe ori imi dau seama ca, inaintand in viata, pierdem. Pierdem principii, Pierdem valori la care odata tineam. Pierdem prieteni. Pierdem fire de par. Pierdem neuroni. Pierdem amintiri. Ne pierdem pe noi.
Esecul pierderii eu, personal, il masor punand in balanta lucrul pierdut (valoarea sa, beneficiile pe care ti le-a adus si pe care probabil ti le-ar fi adus in continuare daca nu l-ai fi pierdut) cu cel dobandit. Daca balanta inclina spre cel nou, e clar ca aveai nevoie sa pierzi lucrul acela pt ca sa poti evolua, sa mergi mai departe. De multe ori facem alegeri. Acestea se iau - preferabil - dupa o analiza rationala : sa tin ce am acum sau sa-l las pierdut? Sa merg mai departe in Cunoasterea mea, pierzand cunoasterea de pana acum, sondand un univers care nici macar nu-mi garanteaza ceva nou?
Well...I did. Am...renuntat, nu sunt sigura ca am chiar pierdut. Benevol. Si tot benevol...am intrat intr-o noua etapa a vietii mele. Cu ochii larg deschisi, ca si atunci cand am privit acul intrand in mine.

PS-Analiza rationala....Nota bene: rationati cu ce stiti voi mai bine. La unii functioneaza mai bine ratiunea cu sufletul, la altii cea cu encefalul.