Marti urata frumoasa

Finally home.
Parca demult n-am mai simtit o astfel de nevoie acuta sa fiu ACASA. A-C-A-S-A. Pur si simplu acasa, la caldurica, sa imi beau ritualicul ceai, sa imi verific nenumaratele mail-uri si, ca de obicei, sa nu raspund decat la cele pe care eu le consider importante.
M-am trezit greu. Ceva e in aer lately...ma trezesc ingrozitor de greu, parca as fi un bolovan greu pe care incerci inutil sa-l ridici cu o singura mana. Am nevoie de o melodie extrem de enervanta, de un volum dat la maximul maximului, de mama sa traga de mine cel putin o jumate de ora (fapt pt care ea, saraca, isi pune ceasul sa sune cu o jumatate de ora mai devreme decat de obicei, de colegi sa ma sune dimineata devreme sa verifice daca am binevoit a ma ridica din patu-mi calduros etc etc etc.) Asa ceva nu mi s-a mai intamplat. De obicei eu sunt acel om ciudat care se trezeste dimineata inainte de a suna ceasul, am un ceas biologic foarte alert, caruia nu ii prea place sa dormiteze...ma trezesc instant, fara sa stau pe ganduri, tzushti la dus, spalat pe fata, dinti, frecat ochi, imbracat si plecat. Sounds pretty efficient, huh? Ei bine, asta se intampla in mod uzual. De vreo 3 saptamani simt ca ma lasa puterile. Simt ca vreau sa doooooooooooooooooooooooooorm. Lauda somnului, somnului caruia incep sa ii duc dorul intr-un hal fara de hal. Carevasazica, m-am ridicat greoi din pat, evident, cu vreo 20 de minute mai tarziu decat in mod normal, m-am spalat pe dinti, mi-am pus matematica(in clasa a 12-a nu mi se pare nicio materie importanta, in afara de mate. Probabil simt ca la materia asta am sa imi cad bacul...:-? ). Apoi am varat pe mine blugii-nu perechea care trebuia, i-am luat pe cei putin cam jegosi, dar sper ca n-a observat nimeni acest detaliu insignifiant. Si am zbughit-o. O noua zi. O noua zi, o da! Ce optimist suna. Hell with new days...I need my old days, when I used to be with me myself, not working so much as I do nowadays....I miss me. I miss my old habits. I miss not being always in such a big rush.
Whureva`....nu e timp de tagada acum. Am avut o zi exact ca oricare alta. Mate prima ora, dupa care o prelungita labareala pana pe la ora 3. Venit acasa, terminat ceva raport, lucrat un pic la un nou proiect-cam ambitios, dat fiind nivelul meu de energie si entuziasm lately...- apoi fuga la Interact. Intr-unul din entry-urile viitoare am sa detaliez, poate, ce e si cu Interactul asta. ACum n-am chef. Unde vreau sa ajung e ca ziua a inceput cam nasol, cu gandul la teza la mate de maine(de la ora 8!!! mi-e frica sa nu care cumva sa nu ma trezesc. God damn it, somebody wake me up! cititorilor de bloguri, atata amar de bine faceti, dati-mi si mie un telefon dimineata si treziti-ma, am TEZA!!!). La un moment dat mi-am dat seama ca stressul imi distruge putinii neuroni functionali ramasi, bietii de ei oricum nu se mai divid, la ce bun sa ma tot agit atata? Teza vine, teza trece, toate-s vechi si noua toate...Ce e teza, ca teza trece. De iei 3 sau de iei 4, tu te-ndeamna si socoate....si mai bine pune-te sa-nveti cu mai mult de 12 ore inainte de teza, nu lasa totul pe ultima clipa. Okok, dar fratilor, oare acest indemn nu vine fix cap in cap cu that living your life on the edge principle? Eh nu...:)))

Ce voiam sa zic? Voiam sa zic oare ceva? Da, voiam sa scriu ceva aberant, voiam sa zic de ziua asta care trebuia dedicata stressului dinainte de penultima teza la mate din viata mea. Dar nu. S-au intamplat lucruri frumoase. M-am dus la sedinta si pt prima data in viata mea am simtit ca lucram ca o echipa. Interact asta are potential, trebuie doar sa ne mobilizam. Sefii au fost incantati de prestatia noastra, am colindat frumos, felicitari noua.

Nu mi-e dor de erou. Am tezaaaaaaaaaaaaa! Dupa - desigur, am sa merg sa ii caut ceva cadou. Sariti cu idei, ce merita un baiat frumos, destept, care are de toate, de la prietena lui? Pace, liniste si cel mult iubire, nu? Asa ma gandeam si eu. La capitolul 3 ar trebui sa mai lucrez un pic. Promit ca iarna asta ma perfectionez.
Striga matematica, ma duc, totusi. Nu e stress, e linistea dinaintea furtunii. E constiinta mea impacata ce canta pe ritmuri de RHCP formule din caietul meu de mate. Si e telefonul care suna. Guess who? Ce zgomot minunaaaaaaaaat.... :))