Now the old king is dead. Long live the king!

Ascult Coldplay. Nu-mi vine sa ies din casa.
Gata bacul, am mai zis-o. S-au afisat si rezultatele. Luat.
E iulie, undeva dupa 5. Si e vacanta.
Nu simt nimic.
Doar un mare vid. Toate lucrurile incadrate cu atata scrupulozitate in categoria "dupa bac" - le-am uitat. Mergem in Vama? Sigur, dupa bac. Facem bungee iar? Normal, dar dupa bac. Vii la plaja? Dupa bac. Ti-ai terminat cartea? Nu mai am timp, o termin dupa bac. Ai mai scris pe blog? Neah, nu ma pot concentra, poate dupa bac mai mult. Bagam un ski, mai e zapada in Busteni. Acum nu, dupa bac.
Si iata asa s-au adunat o suita de lucruri pe care le-am asteptat infrigurata DUPA bac. Dupa e acum. Dupa-ul a inceput acum 3 zile. In astea 3 zile nu am fost nici la plaja, nici in Vama, nici la ski, nici n-am scris. Am citit o carte, La Putain Respectueuse - Sartre, ceva dramaturgie frantuzeasca existentiala, not that bad. M-am uitat la 2 filme ieri, am baut cola, am dormit de la 11 seara pana la 11 dimineata. Si acum, gandindu-ma la ce fac azi, capul e gol.

I used to rule the world
Seas would rise when I gave the word
Now in the morning I sweep alone
Sweep the streets I used to own

Ma simt asfixiata ascultand acum Coldplay - Viva la vida or Death and all His Friends. Mi se pare un album bun. Dar greu de digerat. Greu de digerat piesa "Viva la vida" pt mine exact in clipa asta. Dar o las pana la capat, dup-aia urmeaza "Violet Hill", ceva mai dulce.
Daca m-ar intreba cineva daca sunt pregatita, n-as raspunde. Putin agonizanta pozitia asta de rege decazut. Si infinit mai frustranta decat orice alta postura in care un om ar putea fi pus vreodata, cred.
Mi-am luat azi bilet de avion. RO-UK. Secundele alea in care s-a procesat transferul de bani de la mine din cont in contul companiei aeriene au parut cel putin 19 ani. 19 ani in care chiar s-au intamplat lucruri, 19 ani de acasa. Nicio clipa de ezitare, si totusi un neasteptat coup de foudre din partea vietii. In timp ce vedeam bulinele palpainde facand un cerc in jurul warning-ului "do not press any button or your transfer may fail", mi-am adus aminte de un ceas vechi pe care l-am vazut pe peretele unei batrane la care am fost cu tata in vizita intr-o iarna, foarte demult. Nu stiu cine era doamna, nu stiu daca a fost chiar aievea vizita cu pricina, cert e ca am avut pt o sutime de secunda flashback-ul asta cu ceasul vechi pe perete si cu tata de mana.
Nicio metafora in tot tabloul acesta, dar the permanent ticking of a clock, ca o fi ala vechi, ca o fi ala de pe net, dupa care am stat vreo 30 de secunde in care mi-am ros unghiile, cel de la mobil sau oricare altul...m-a blocat. Prima data am auzit asta in Lucky Number Slevin, desi o stiam si inainte: Time is ticking. Si de atunci cred ca ma bantuie proastia asta de sentiment ca timpul trece. Ireversibil.

I used to roll the dice
Feel the fear in my enemy's eyes
Listen as the crowd would sing:
"Now the old king is dead! Long live the king!"
One minute I held the key
Next the walls were closed on me
And I discovered that my castles stand
Upon pillars of salt, and pillars of sand

Stiti povestile alea cu "mai bine domn in tara mea, decat maturator in tara straina". Ma rog, transpuse sub varii forme. Ideea e intotdeauna ca acasa este mai bine decat oriunde altundeva. Si da, cred ca asa este. Pute pute, da`-i caldut. Oricat de multe ifose se intrevad in atitudinea mea, chiar cred ca am parte de multe oportunitati acasa, oportunitati stranse de-a lungul vremii. N-am sa vorbesc despre cat de frumos e in Romania si despre infinitele bucurii pe care mi le ofera. E si normal, e tara mea. Dar in fond, e o chestie de perspectiva.
Multi zic ca dau cu piciorul la tot ce am facut si ca nicaieri n-am sa mai reusesc sa fac ce am facut acasa. Dar, in fond, it`s a matter of attitude. N-am inventat internetul, nici bomba nucleara, si nici n-am construit un azil pt pensionarii homosexuali veterani de razboi. Pur si simplu s-au intampla lucruri. Atata tot. Chestii care mi-au deschis usi si care m-ar putea face sa stau acasa, pt ca acasa as avea ceva asigurat.
Dar treburile stau cam ca la loto. Pare risc sa pleci de-acasa. Dar castigul e mare. Si daca totusi stai si te gandesti bine, nu-i asa mare riscul. Cat de multi bani pierzi jucand la loto? Nu prea multi...Si miza e totusi mare.
Aici situatiunea e similara. Pleci, de pierdut pierzi, nu zic nu, dar nu ceva irecuperabil. E caraghios sa spui ca pierzi familie, prieteni, casa...ca asa ceva nu se pierde. Pierzi eventual siguranta. Dar incerci sa ti-o recastigi acolo.

Of, doamne, ce entry. Si am pornit de la Coldplay...
poate am ajuns sa vorbesc despre plecare tocmai pt ca baietii astia-s britanici si pt ca cea mai frumoasa piesa a lor se numeste Clocks...