Exista oameni pe care n-ai sa ii uiti niciodata. Oameni pe care ii iubesti intr-un fel aparte, nu de-ala inflacarat, ci asa, usor, ca un foc mocnind, toata viata, fara sa simti vreo clipa ca afectiunea a trecut, desi nu e iubirea aia cu I mare, e o iubire simpla, atat de fireasca precum spalatul pe dinti. Acest post il dedic in totalitate acelui om cu care am crescut, cu care am cea mai pura prietenie, cea mai sincera relatie de amicitie, si de care ma leaga si anii de liceu, si alte clipe frumoase. Exista momente cand te desparti de un om si totusi continui toata viata sa il simti aproape. Exista prieteni care au fost facuti ca sa fie prietenii tai, care sunt mereu acolo, a caror voce poti sa o auzi oricand, spunandu-ti exact cuvintele care trebuisc spuse in clipa aia, fara telefon, voice-chat, si alte minuni. Oameni la care te gandesti intotdeauna cu drag, desi ii cunosti suficient de bine incat sa stii ca au si parti rele. Oameni carora le spui acele lucruri pe care nu le-ai scrie nici macar in jurnal, daca ai avea unul. Oameni pe care ii poti suna la 3 noaptea sa ii intrebi daca pot sa doarma, ca tu nu poti. Oameni carora le dai bicicleta fara sa te gandesti vreo clipa ca "e bicicleta mea si nu o dau ca poate mi-o strici, poate nu mi-o mai dai inapoi, poate ii faci opturi etc...", oameni carora le ceri bocanii fara nicio urma de jena, cand ai nevoie de echipament de extreme mountaineering, si observi ca ai tai ti-au ramas mici. Oameni cu care ai avut o relatie ce a depasit stadiul de amicitie si cu care, totusi, iti permiti si vorbesti despre omul pe care il iubesti atat de mult AZI (cu I mare de data asta, Iubirea), sau pe care poti sa ii vezi cu cineva (ALTCINEVA decat tine) de mana , fara sa iti dea lacrimile, ci chiar avand puterea de a zambi (sincer!), fara sa simti urma de gelozie sau rautate. Simti ca prietenul asta nu ti-ar dori niciodata raul, desi lumea asta e impanzita de concurenta si invidie si mercantilism si vanitate, el nu ti-ar dori nicio clipa altceva decat sa fii fericita. Sunt unii oameni care sunt raniti profund la un moment dat, dar care apoi isi dau seama ca prietenia e ceva ce nu merita pierdut pentru nimic in lume, si te iubesc mai departe la fel de sincer, fara sa fie afectati de trecut, dar intr-un alt mod. Sunt unii oameni cu care rupi relatia, si totusi inca mai ramane ceva frumos dupa. Inca mai simti ca iti este aproape, inca il mai simti ca parte din viata ta, si stii perfect ca intotdeauna asa va fi, ca relatia cu acel om nu se supune legilor nici ale timpului, nici ale distantei, nici ale uitarii...Exista oameni pe care pur si simplu ii indragesti, oricat de implicat ai fi in alta relatie, tu sau el, oricat de departe/casatorit/burtos/chelios etc. ar deveni, tot el e omul care iti vine primul in minte cand spui cuvantul 'prieten'.
Imi indragesc foarte tare prietenii, pe cei adevarati, zic. Dar sa afirm ca imi iubesc cel mai bun prieten, e deja ceva destul de suspicios, nu-i asa?! Ei bine, poate fi. Poate parea ca in spatele acestor randuri inca mai arde flacara pasiunii, inca ma gandesc la el seara, inca ii simt parul ciufulit printre degete, inca il pastrez ca pe o roata de rezerva, dar, vai!, cat de neadevarate sunt astea. In genere cand spui 'iubire' te gandesti la iubitul tau sau la parinti, se-ntelege. Si e foarte firesc. Da` cica alte feluri nu s-au inventat. Ei bine, daca voi nu credeti in alte feluri, eu inventez acum, pe loc, iubirea fata de Prieteni. Nu, sigur, nu mai e ce a fost. Si nu, nu vorbim de iubirea cu I mare, cea inundata de 'te iubesc'-uri pasionale, ci de sentimentul acela profund dintre doi oameni, ceea ce vedeti pe medalioane kitschoase si pe felicitari anemice, ca fiind rezumat in sintagma 'friends forever'.
Nu pot sa uit omul care si cand face o prostie mare de tot, vine si imi spune cu mult curaj cum sta treaba. Sau pe cel care face ce face si recunoaste ca one of his (two) best friends is a girl. Me. Sau pe cel cu care am stat noptile pana tarziu sa dezbatem cele mai nebunesti subiecte.
Povestea e scurta. A fost odata Sebi si Daria (remarcati "a fost" = una si aceeasi persoana). Acum nu mai este. Acum sunt Sebi si, separat, Daria. Conectati printr-o super-uber-ultra-extra-prietenie. Which will last for ever and ever.
La Multi si Fericiti Ani celui mai iubit dintre prieteni.
Five unanswered questions from the Pelicot trial
14 hours ago
1 comentarii:
f frumos....cel mai frumos. kiar miscator de frumos. orice ar fi eu cred ca prietenie de aia cu P mare intalnesti cam rar. asa k sper sa last forever. mi ar placea sa scrie si despre mine cineva in felul asta.
si daca tot vb de prietenie eu cred ca e cea mai de valoare kestie. o iubire vine si trece - sau nu stiu, poate in kazul tau e altfel, k vad ca e mare iubire mare, dar oricum eu cred ca o sa treaca si asta, esti inca tanara si ai multe de descoperit - pe cand o amicitie are puterea de a dura o eternitate. fain...:)
Post a Comment