Am ajuns azi dimineata acasa pe la 4 si ceva. Clujul m-a intampinat cu temperaturi nu prea calduroase, dar totusi cu bratele deschise. Desi moarta de somn, n-am putut sa nu constat cat de dragut era taximetristul. Undeva bine dupa a sasea decada de viata, chel pe cresta, carunt la poale, zambaret si respectuos. Si nu, n-a fost tzeapa, am platit normal, nu era rechin. Am intrat in casa - care, by the way, e proaspat renovata ca urmeaza sa o vindem, sau s-o dam in chirie (anyone interested? Zona "centrala" manastureana, a.k.a. langa McDonald`s, doua camere, ideal pt cuplu, curat, intretinut frumos, nu lux, dar peste decenta ) - si am luat somn instant. Am dormit pana la 7, nu am mai putut inchide ochii dup-aia. E nasol sa dorm iar singura...
A inceput septembrie. Azi e 3. Parca nicio alta luna din an nu ar trebui sa fie mai bine numerotata decat Septembrie. "Pe vremuri" 1 septembrie insemna primul semnal de alarma ca reincepe scoala. Unul care zi de zi se simtea tot mai accentuat. Rememorez cu mai multa nostalgie decat imi sta mie de obicei in fire vremurile cand vacantele mi le petreceam integral la bunici, in cartierul alaturat, Grigorescu, si septembrie era luna in care se dadea unda verde la furat. Fructe. Eram pe coclauri toata ziua, furam de toate, traversam toata gama de fructe comestibile, fara jena... si "cireasa de pe tort" era sa mergem la furat de nuci. Sigur, nuci gasesti la orice colt de strada, dar la noi era ideea de a intra in gradina omului, de a te sui in copac pe furis - desi era o amarata coliba de week end, pe care proprietarul probabil o uitase de ani de zile, si sa-ti indesi in poalele tricoului caaaat mai multe nuci. Era fun si sa bati copacii cu bate, sa ninga din ei cu nuci, nu zic, dar adrenalina era la cote mai mari prin gradinile oamenilor. Si apoi vai-ul mare era cand ajungeam acasa la bunica si ma freca pe mainile imposibil de jegoase cu sare de lamaie, ca venea inceputul scolii si ne erau controlate mainile. Septembrie de data asta nu mai e bau bau-ul care vesteste scoala. De data asta - oooho! am crescut mari (pleonasm de potentare! :p ) si mergem la facultate. Incepe la 1 octombrie, dar eu trebuie sa ma prezint in septembrie. Plec pe 22. La revedere, drum bun, zici la prima impresie. Dar nu-i asa simplu. Sau cel putin mie nu mi se pare. Gandul ca trebuie sa-mi fac bagajul e ucigator. Pana acum calculele erau simple: plec 7 zile de acasa => 7 perechi de pantofi, 7 chiloti, 7 tricouri etc. Acuma nici nu vreau sa numar zilele pe care le petrec departe de casa...sau ce sa zic, ca acolo-ul devine acasa? Mira-m-as. Aud des oameni care pleaca si dupa o groaaaza de ani inca spun ca acasa e aici. Adica Romania. Sau orasul natal, sau nusht ce. Eu cred in alterarea acasa-ului. Dar nu cred ca acasa-ul meu va deveni o camera intr-un campus. Sau cel putin asa vreau sa cred, ca am sa fiu in stare sa termin facultatea la timp, sa nu repet anii, sa nu ma apuce strechea sa cad in patima doctoratelor multiple si sa imi petrec anii pana la pensie prin campusuri universitare. (Chillax, exclus aproape din start, am sa ma multumesc cu un singur doctorat.)
Luna asta, asadar, se schimba casa. Cel putin temporar. N-am fost eu niciodata un om bine inradacinat undeva, insa acum se simte ca radacina se muta dintr-o gradina in alta. Si solul e diferit. Zice-se ca mai bun. Om trai si om vedea.
Pe 21 septembrie canta Cohen la Arene. Indubitabil ca imi vine sa ma zgariu pe ochi de ciuda ca eu in 22 la 6:20 AM am avion. Din Cluj spre Londra. Cumparat deja. Ca zau asa, m-as fi dus cu atat de mult drag la concertul ala...asta e, bad luck.
Pe 27 e ziua iubitului meu. Sa-mi traiasca multi si fericiti ani.
Iata, domnule (si stimata doamna), ca cineva m-a trezit din letargia asta care ameninta sa ma duca spre un nou entry infinit si plicticos. Dau direct copy-paste la discutia cu prietena cu care tocmai port cea mai placuta conversatie pt o miercuri seara friguroasa ca cea de azi:
Alexandra Cota: fata mea, tu esti fericita?
Alexandra Cota: spune aici la moshu
Daria R.: DA!
Daria R.: sa zic mai multe?
Daria R.:
Alexandra Cota: asa-mi place...om DA hotarat de la om
Alexandra Cota: dezvolta, te rog
Alexandra Cota:
Daria R.: dadadadadadada
Daria R.: e ciudat ca acuma daca ma pui sa dezvolt, sa analizez, sa disec
Daria R.: nu-mi vine
Daria R.: sa zic DE CE mi-s asa `appy
Daria R.: dar pe moment, da, mi-a venit sa strig in gura mare ca DA, SUNT FERICIIIIIIIIIIIIITA
Alexandra Cota: asa am simtit si eu parca
Alexandra Cota: si de aia te-am intrebat
Alexandra Cota:
Daria R.: Cred ca gradul de fericire poate, la un moment dat in viata, sa fie direct proportional cu cantitatea de iubire existenta la momentul respectiv in viata ta
Daria R.: si la mine acuma iubirea-i mare, deci fericirea-i din plin
Daria R.: dar sigur
Daria R.: fericirea nu == love
Daria R.:
Alexandra Cota: aia e cea mai pura fericire
Alexandra Cota: reciproca e insa valabila
Alexandra Cota:
Daria R.: dar oricum, isi trage sevele cele mai dulci de acolo
Daria R.: ma bucur ca azi mi-a stat bine parul, de exemplu
Daria R.: am fost fericita pana acuma seara, sincera sa fiu
Daria R.: cand l-am prins un pic in coada si cand am desfacut coada...ciu-ciu
Daria R.: era vraiste iar
Alexandra Cota:
Daria R.: sau mnoah...sunt fericita ca m-a lins un caine mic azi pe fata
Alexandra Cota: asa face parul....dar iti mai zic un secret noua, fetelor...ne sta bine parul cand suntem fericite
Daria R.: nu-mi pare rau de acarienii si bacteriile impregnate in pielea mea cinasa
Alexandra Cota: doamne fereshte alea nu se iau in considerare
Daria R.:
Alexandra Cota: da' e asa frumos sa fii fericit pur si simplu
Daria R.: niii tuh ce poza ai
Daria R.: ca mine aproape
Daria R.: numa` ca tu esti mai high
Daria R.:
Daria R.: da, exact
Daria R.: nu stiu de ce am zis asa hotarat da
Daria R.: ca sunt cateva motive care m-ar fi putut face sa spun : "hmmm...let me think a bit" sau "nu stiu" sau faze de-alea penale rau cu "depinde la ce te referi" & co.
Alexandra Cota: apai...cand se intampla lucruri bune in jurul tau, cinstit e sa spui ca esti fericit...
Alexandra Cota: si nu sa stai
Alexandra Cota: sa te tot gandesti si sa le tot intorci
Alexandra Cota: ca parca ar putea fi mai bine
Alexandra Cota: sau paaaarca totusi asta nu-mi convine
Alexandra Cota: si cel mai rau
Alexandra Cota: sa spui...de ce-i asa bine? ceva tre sa nu fie in regula....oare nu e aia sau aia
Alexandra Cota: si sa nu poti sa te bucuri de fapt
Ziceti si voi de nu-i asa...
Noapte buna. Fiti fericiti si ziceti-o-n gura mare. Nu mai sovaiti, ca nu e timp. You`re either happy or you`re not at all.
Wednesday, 3 September 2008
Wake me up when September ends
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
4 comentarii:
imi dau seama k tie ti s-a parut cel putin interesant monologul tau din moment ce l-ai publicat pe un blog public... sincer... imi pare rau sa te dezamagesc dar in cazul in care scrii toate chestiile astea fara nicio esenta cu gandul k cineva o sa le citeasca si o sa-ti zica "vai ce frumos scrii" cred k astepti degeaba... iar in cazul in care aveai de gand sa imi raspunzi k nu le scrii pt nimeni si k le scrii doar pt tine atunci ti-as recomanda sa ti le scrii intr-un fisier word la tine pe comp si nicidecum pe un blog public ;)
1. "Monologul" meu se numeste mai generic. E un text, actually. Si daca esti putin atent, ai sa observi niste schimburi de replici. Ei, ala se numeste deja DIalog. Comunica niste oameni.
2. Nu stiu ce te face pe tine sa crezi ca MIE mi s-a parut interesant ce am scris. Blogul meu nu e o oglinda, iar eu nu ma numesc Narcis. Daria, nice to meet you, by the way, Mister Chuck Norris. ;) Eu scriu ca asa am chef, e businessu` tau ce impresie iti lasa ce scriu eu. Esti cam fraier daca citesti, parerea mea. Eu am citit doua randuri din dialogul cu prietena ta big boobs, sau cum o chema, si am renuntat. Daca pe tine te-a tinut sa citesti un text intreg doar ca sa iti lasi dup-aia amprenta sa spui ca e de nashpa, hats off. Tre` sa ai perseverenta. Sau cel putin sa fii lifeless.
3. Daca voiai sa iti iei revansa pt comentariul meu referitor la conversatia dumitale absolut retarda, si mai ales la initiativa de a posta o asemenea magarie pe un group, n-ai reusit. Eu scriu pe blogul meu, si e problema mea ce scriu. De exemplu, urmatorul meu entry va fi despre un personaj numit Chuck Norris a carui identitate vaga ma intriga si a carui prezenta pe blogul meu nu o prea pricep. Si nu e problema nimanui ce scriu, in fond, traim intr-o tara libera. Dar sa trimiti la o comunitate virtuala intreaga ce vorbesti tu in private cu o domnisoara e un pic mai greu de digerat.
1) Monolog era doar prima parte (singura parte de altfel pe care avusesem rabdare sa o citesc de altfel, nestiind k partea mult mai stupida era de fapt in
partea a doua a "textului" tau). Faptul k mi-ai atras atentia asupra denumirii data de mine articolului tau cum ca era un text si nicidecum un "monolog" se
poate datora fie faptului k ai considerat k nu am cultura generala sa deosebesc un monolog de un dialog, fie faptul k ti s-a parut k am tras concluzii
pripite la adresa "textului" tau. Sperand k nu esti o persoana care se considera superioara tind sa cred k e varianta a doua. Doar k exact acceeasi chestie
m-a deranjat si pe mine la comentariul tau deoarece tu ai reusit sa tragi o concluzie de ansamblu asupra discutiei mele cu "big boobs" (cum o numesti u)
citind doar "doua randuri" cum ai zis. K sa intelegi mai bine la ce ma refer si dc am avut atitudinea asta razbunatoare postand un comment cel putin
rautacios la articolul tau, o sa incerc sa detaliez putin. Eu am specificat in post k "cel putin mie mi s-a parut interesanta si nu garantez k o sa vi se
para si voua". Tu ai citit 2 randuri dintr-o conversatie de 738 de randuri si ai reusit printr-un procedeu miraculos sa tragi concluzia k intreaga
conversatie era total lipsita de umor. Poate poti sa imi explici si mie cum ai tras concluzia asta pt k sincer mi-ar fi de mare ajutor sa pot si eu sa citesc
cateva randuri dintr-o carte si sa pot sa trag o concluzie de ansamblu. Sau poate as putea sa citesc 3 randuri de la mijlocul unui banc si sa imi dau seama
dak bancul este intr-adevar unul bun, plin cu umor. Nicidecum nu iti cer sa apreciezi atitudinea mea per total dar sper doar k acum sa ti se para macar putin
mai logice actiunile mele.
2) Nu am prins gluma cu Narcis... chiar m-ai pierdut... sper sa mi-o explici in commentul urmator in cazul in care o sa imi raspunzi.
3) Poate ai omis faptul k desi ti-am raspuns la commentarii nu te-am jignit spre deosebire de tine care nu mi-ai aratat acelasi respect pe care ti l-am
aratat eu ("esti cam fraier", "dupa id-uri v-ati gasit bine unul pe altul", "lifeless").
4) Spre dezamagirea ta nu exista niciun tip care sa isi spuna Chuck Norris si care va invata la coventry university si nicio tipa care sa aibe id-ul sau
nicknameul "sexy.girl.big.tits.from.bucharest". Dupa ce am purtat conversatia cu tipa respectiva am zis k ar fi mai bine pt amandoi sa nu ne punem numele
reale asha k am salvat conversatia din arhiva de mess si am schimbat numele cu unele care sa sune bine si sincer credeam k te-ai prins k numele erau puse la
misto... dar te-am supra-apreciat se pare...
Cam atat aveam de zis si sper k acum nu o sa adopti o atitudine din aia de genul "nu mai merita sa te bag in seama asha k nu o sa-ti mai raspund" pt k eu
chiar sunt curios ce impresie ti-am facut... si intamplator chiar incerc sa tin cont de sugestiile celorlalti... asha k... go on... spune tot ce crezi despre
mine k nu ma deranjeaza...
In niciun caz nu trag concluzii nefondate. Am tras insa concluzia ca trebuie sa fi fost tare trist sa porti o asemenea conversatie cu domnisoara...stai sa dau copy-paste, ca nu mai tin minte: "sexy.girl.big.tits.from.bucharest", mai ales una de 738 de randuri, mai ales care incepe atat de stupid si nu promite nimic.
Referitor la puterea ta de a discerne monologul de dialog, sa stii ca speram ca esti in stare sa faci asta, chiar mi-as pune serioase intrebari referitoare la modul in care a ajuns un dumb ass pe blogul meu. Desigur, aici ai sa invoci din nou atitudinea mea superioara fara ta acest spatiu sancrosanct care este pagina mea de blog, dar nu e asa. Ideea pe care vreau sa o evidentiez in comment-ul asta nu, nu vizeaza nici impresia pe care ti-a lasat-o tie sau altuia, sau parerea ta despre mine, ci vrea sa sublinieze faptul ca un blog e ca o carte - e acolo, poti sa o iei sa o citesti, ca o farfurie cu mamaliga - poti sa o iei si sa mananci mamaliga sau sa o lasi naibii acolo, nu te obliga nimeni sa faci asta. Ei, dar ca sa nu fiu banuita de "superioritate", am sa-ti spun ca apreciez criticile. Nu apreciez fraierii care stau si citesc post-urile, desi nu le plac. Apreciez o critica, fie ea constructiva sau nu, tocmai pt ca un blog nu e un jurnal, renunta sa mai fie ceva intim, din moment ce e prihanit de te miri ce priviri.
Ok, sa-ti spun acum de Narcis. Termenul "narcisist", rings a bell? In caz ca nu...here`s the story: exista mai demult un tip, Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic frumusetea intr-un lac. Era atat de fascinat de el insusi ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat. Asadar narcisist esti atunci cand te auto-contempli. Oh, dar tu mi-ai cerut sa iti explic gluma, cum am putut crede ca nu stii despre Narcis? Scuza-ma, n-am vrut sa par "superioara". Gluma era referitoare la asta: "imi dau seama k tie ti s-a parut cel putin interesant monologul tau din moment ce l-ai publicat pe un blog public... sincer... imi pare rau sa te dezamagesc dar in cazul in care scrii toate chestiile astea fara nicio esenta cu gandul k cineva o sa le citeasca si o sa-ti zica "vai ce frumos scrii" cred k astepti degeaba..." Sigur ca aveam de gand sa iti raspund ca nu scriu pt cineva anume. Dar nu-ti mai spun, pt ca voiam sa te iau prin surprindere. Ai fost pretty perspicac - sau perspicace, cum e? :)) perspicac, perspicaca...wouldn`t sound bad either. Revin. In cazul in care TU ai reusit sa tragi asemenea concluzii despre mine intr-un timp ata de scurt, imi pare rau sa te dezamagesc, dar tocmai te-am incadrat in categoria "oameni cu prejudecati". Poti sa-mi citesti tot blogul, si tot nu ai sa fii indreptatit sa tragi concluzii asupra a cine sunt eu. Evident, esti invitat sa tragi concluzii despre ce scriu. Anytime, you`d be welcome.
Spune-mi, te rog, acum, dupa ce oricum conversatia de interes public a fost stearsa de pe group, care era chintesenta dansei? Fara urma de sarcasm, vreau sa stiu care ar fi fost concluzia daca ar fi renuntat sa mai fiu "superioara" si as fi citit discutia celor doua personaje, parca rupte din desene animate de-astea slabe, dublate prost pe Cartoon Network?
Post a Comment