Calciu si Magneziu

Am o usoara cadere de Calciu si Magneziu. Nu stiu daca v-am spus, dar ipohondria mea e una atipica, se manifesta - printre altele -si printr-o vadita reticenta in a ingurgita pastile. Dar cum sunt singura acasa, imi permit sa iau ceva pastile efervescente, asa raman cu orgoliul meu de ipohondra anti-pastile curat ca nu ma vede nimeni, si, plus de asta, poate imi revine si cantitatea de Ca si Mg din organism la normal. Dar asta ramane intre noi, treaba cu medicamentatia.
M-am trezit, m-am ridicat din pat, cu ideea de a merge sa ma spal pe dinti. Apartamentul meu e unul micut, baia e imediat cum iesi din camera mea. Deci destinatia nu era departe, ar fi trebuit sa-i faca fata organismul meu carent in Calciu si Magneziu. Dar n-a facut-o. Am ametit ingrozitor si a trebuit sa ma asez de urgenta inapoi pe pat, altfel riscam o cadere, de data asta una la propriu, de tot dramatismul. Plus ca eram si somnoroasa. In consecinta, dupa ce mi-am dat seama ca respectivele lipsuri nu sunt doar niste produse ale imaginatiei mele, m-am dus spre bucatarie. Da, aia e mai departe decat baia, dar imi revenisem. N-am lesinat, n-am ametit, n-am mai avut nimic, doar sechelele psihice de la drumul prim. Ma rog, astea-s detalii.
Ajung la tuburile cu pastile efervescente. Scot o pastila de Calciu, o pun intr-un pahar - verde, ca am auzit ca are efect cromoterapia, mai ales intr-o sambata dimineata mohorata ca cea de azi - si torn apa peste. Suna telefonul. Maica-mea. Vorbesc un minut, pe cand revin, pastila era disparuta, inca mai misunau ceva bule agitate deasupra. Am baut dintr-una potiunea. Si mi-am preparat a doua portie magica. De Magneziu de data asta. Procedura era aceeasi. Desfac tubul, scot pastila, o var in acelasi pahar - in prealabil clatit, desigur - si torn apa peste. Intru in camera cu chestia asta si ma asez la birou, sa scriu pe blog. Dar chestia din pahar fasaie ca naiba. Ma deranjeaza. Ma si stropeste pe maini, asa agitata e pastila aia. Ma uit scandalizata cum dispare pastila...se descompunea cu o viteza ametitoare. Violent. Si ireversibil.
M-a palit in crestetul capului imaginea asta de corp care se risipeste. Mi-e frica sa nu dispar si eu ca o pastila de Magneziu. Trece vara si nu fac nimic. Trece viata si nu fac nimic. Ma pierd, ma pulverizez, ma dizolv, ma evapor. Ma duc pe apa Sambetei.