Chit - episodul Road Trip

Buna dimineata, soare!
Sunt intr-un net cafe, ca loserii, scriu pe blog. Da, scriu pe blog dintr-un net cafe de pe Victoriei. Abia astept sa termin ca sa o iau spre terasa, sa citesc si sa beau ceva rrrrece. Dar pana una alta...Sa stiti ca e cald, al dracu`.
Mie-mi cam vine sa ma sufoc. Si nu e de-aia. Nu de la caldura neaparat. Ca in net cafe-ul in care ma aflu temperatura e mai mult decat ok.
Am un ventilator exact in spatele meu. E mirific. Ca si cum ai da drumul la clima si toata raceala ar veni pe tine, in timp ce soarele iti bate pe capota ca un nesimtit ce incearca sa topeasca metalele. Nu stiu de ce. Inca persista putin starea aceea tampita despre care n-am vorbit pe blog, dar probabil s-a simtit, in entry-urile din ultima perioada.
Am pornit acum cateva zile cu prietenul meu...la drum. Am fost cateva zile la niste bai termale, la Geoagiu, frumos, pasnic, precum pensionarii, niciun stress. Apoi am pornit iar la drum. Transfagarasanul facut duminica dupa-masa a echivalat cu stress-ul pt o saptamana intreaga. Embouteillage (adica ambuteiaj, sa se-nteleaga) ca la Romanica acasa, cu cefe late si miros de mici, asta cand nu se simtea alt miros, si mai pitoresc. Sus e frumos, nu zic, dar pana ajungi acolo, te ia naiba. Am vazut oameni care cica s-au dus la munte. Halal munte...si-au postat cortul la margine de drum, la juma` de metru de strada pe care circula fara numar masini nervoase zi de zi. Numai un cretin poate face asta. Dar mi-am dat seama ca nu numai unul poate. Ci o gramada. Cortul pus la niscaiva centrimetri de autostrada, cu background sonor gratis produs de masini, featuring manele cu salam si alte nume mari, micul alaturi de manea in gura, o mana pe burta iubitei prelinsa peste pantalonii din piata, cu chip eminescian (not) - iubita, zic-, ailalta mana in pantaloni, sa fixeze jucaria si orgoliul....sau, cazul doi, pe propria burta, in semn de avutie si respect, man. Self-respect, ca si un fel de self-esteem, dar cu accente gipsane. Cred ca atunci cand vorbim de specia asta, cuvantul "stima", care vine din frantuzescul estime, are o tinuta prea nobiliara. In schimb, "respect" duce cu gandul la comedia lui Ali G, la ghetto-urile din Brooklin si Sounth Central, la Ferentari, la baEtii adevarati etc.
Dar trecem peste. A-propos de drum si de obiceiuri proaste...mi-am dat seama ca la drum poti cunoaste un om destul de bine. In sensul ca atunci cand conduci singur, ti se rupe de toti si toate, nu prea conteaza nimic, decat sa-ti vezi de drum. Dar cand mai ai pe cineva in dreapta (se poate generaliza: cand mai ai pe cineva in masina, fie unul sau mai multi), se schimba treburile.
Scena are parte de doua analize pt ca exista doua planuri ce se intrepatrund. O data e soferul, in cazul meu un el, prietenul meu. Doi, ocupantul locului din dreapta, in cazul meu, subsemnata.
In primul rand, e adrenalina. Depasirile ce te tin alive, cu sufletul la gura, precum stirile despre Liga lui Mitica. Ma rog, mai mult sau mai putin... (CFR-Craiova, egal, ieri, a-propos). Ideea e ca simti ca traiesti. Si ca oricand se poate ajunge la proba contrarie. In conditiile astea, pt cel din dreapta e foarte reconfortant cand soferul o lasa mai moale. Cand evita depasirile nasole, la muchie de cutit. Cel din dreapta are in cap ca soferului ii pasa de viata lui. Ceea ce poate fi adevarat. Cel din stanga spera ca cel din dreapta apreciaza, mai ales ca dansul ar conduce muuult mai in viteza daca scaunul din dreapta nu ar fi ocupat. Dar cum si-a dovedit deja talentul la sofat, e ok...are deja doua buline rosii: sofer bun si iubit grijului.
Cea din dreapta a avut parte de senzatii tari si acum e magulita de atentia ce se acorda vietii dansei.
Apoi e comunicarea. Directa sau indirecta. Cea directa, destul de anodina. Si fara contact vizual. Cel din dreapta se cam enerveaza ("pana mea, nu vrei sa te mai si uiti din cand in cand la mine?"). Soferul la fel ("N-ai vrea sa taci, ca sa pot sa conduc linistit?"). Gandite, dar nu spuse. Ce iese pe gura: "Ce-ar fi sa schimbi si tu cd-ul ala?", "Nu mai fa toata masina cu zeama de-aia", "Inchide geamul ca se incalzeste masina, nu degeaba avem air con". De dincolo: "Nici nu l-am ascultat pe tot. Iarasi Parazitii?", "N-am manjit nimic, termina cu figurile", "Am vrut sa arunc un fir de par, nu au intrat gradele de-afara in masina intr-o secunda. Dup-aia faci gat ca gasesti par de-al meu in masina." Cea indirecta nu se produce intre cei din masina. Cand cea directa a umplut paharul, din motive de evitare a unui conflict de proportii(deja cel latent risca sa dea pe-afara) se trece la : "Gatu` ma-tii de bou, ce stai pe banda din stanga daca mergi cu 40?", "Mortii ma-tii, misca-te!", "Cine dracu ti-a dat tie carnet, mai puta?" si ma opresc aici ca poate intra minori pe blog. De baricada cealalta: "It`s juts meeee and ma puppy....together we`re so very `appy....!!! la-la-la-la....", semn clar de draci. Feed-back: "Schimba si tu cd-ul asta, n-auzi cat de e gay?". Mai ma leshi?!
Apoi trece o ora de tacere. Eu mai atipesc. El mai baga o tura de 160 la ora, ca tot nu-l vede nimeni. Si apoi o frana brusca. Ma trezesc. O mana de-a soferului pe o mana de-a mea. Eu asa retin ca mainile mele erau incrucisate inainte de atipire, in semn de warning si protest. Nu stiu cum le-am deznodat. Anyway...
"Uite ce casa misto!" Dupa doua minute: "Unde?"..."Lasa..."
s.a.m.d.
Pare nasol, nu?
Pai nu e deloc.
Soferul isi tine mintea ocupata, chiar daca da semne ca nu e asa. Toate onomatopeele alea si frazele monosilabice si privirile de cal atintite exclusiv asupra soselei...nu-s decat un alt mod de a tine si mintea celui din dreapta ocupata.
Asa, ca sa fim chit.