Sweet smell of dawn

Jocurile Olimpice si alte niscaiva evenimente sportive decalate bine orar, saptamana modei la New York, Oscarurile.

Astea-s cam singurele lucruri care ma fac sa imi sacrific somnul, care somnu` nu este nici dansu` prea continuu si zdravan de regula. Asa ca iata-ma jubilanda, mandra ca am dibuit laureatii la 15 din 20 de categorii, cu ochii de marimea a doo mingi de tenis, tastand tot trei de-un leu, la 5 dimineata. Ce de numere! Inca nici nu m-am culcat si deja ma gandesc ca peste 4 ore ma trezesc. Asa ca mai bine nu ma mai culc.

Pentru ca daca ma culc acum, am mari sanse sa visez urat.

Si pentru ca daca visez urat, maine, adica azi, ca azi e deja maine, numai ca in capul meu mainele incepe abia la vazul razelor soarelui, deci si prin urmare mainele nu incepe veci in UK pt ca "aici e nori si gri". Deci, pentru ca daca visez urat, am sa fiu agitata, se-ntelege.

Si pentru ca am vizionat un court-métrage care punea in contrast oamenii agitati (in film astia erau si frustrati. Da` numa`-n film!) cu cei calmi, monumente ale cumpatarii de sine, si mi-am dat seama (vai, ce fraze lungi...) ce penali sunt agitatii in contrast CU CAlmii (suna bine, eh?)... ia beliti ochii si voi si mai lasati-ma cu povestile cu coerenta si logica:

Cum se fac copiii?

Pai cam depinde.
Daca investim sensul verbului a face, in intrebarea de mai sus, cu a deveni, atunci e simplu: toti copiii se fac mari calai si de fapt nu mai sunt copii la un moment dat. Se ajunge greu la concluzia asta, si timpul nu-i tocmai nesemnificativ. La unii dureaza 20 ani, la altii vreo 60. Ideea-i aceeasi. La un moment dat devii adult. Lasati exceptiile si povestile cu "eu am sa raman mereu copil" si alte vrajeli.

Doi, daca a face = a produce, treaba se complica.

Pe la vreo 4 ani (da, da, destul de repede), mi s-a adus la cunostinta faptul ca un copil este produsul uniunii biologice dintre un El si o Ea. Aveam o veriosoara mai mare decat mine cu vreo 6 ani, si ea deja stia care-i mersu`. Nu am priceput nimic.
Pai si cum ramane cu plastelina?
Eu cand am intrebat-o pe mama de unde vin, mi-a zis ca "de pe balcon". Pai cum?
Pai simplu. "Eu si tati (tata e artist plastic) te-am confectionat din plastelina cum am vrut noi si apoi te-am pus la uscat pe balcon 9 luni. 9 luni in care ne-am rugat la doamne-doamne sa ne dea o fetita frumoasa, sanatoasa si desteapta. Si asa ai aparut tu."
Si cum ramane cu barza?
Eu cand am intrebat-o pe tovarasa educatoare cum am aparut pe Terra, mi-a zis ca m-a adus barza.
Si cum ramane cu Raiul?
Eu cand am fost la biserica si l-am intrebat pe un nene de unde vin, mi-a zis ca sunt darul lui Dumnezeu si ca am cazut din Rai. Si cica tot acolo ma intorc. Nu stiam ce-i ala Rai, deci ma indoiam sa ma intorc acolo. Acum stiu, si am aceleasi mari dubii.

Mama s-a nascut in 6 Decembrie. Cand si-a intrebat parintii cum a venit pe lume, ia ghiciti?! Te-a aduc Miculashu`. Bunicul e nascut in 25 Decembrie. Guess what? Pe el l-au vrajit ai lui ca l-a adus Mos Craciun.
Incredibil cat de inventiva e taratcuta umana cand e vorba de inflorit.

Copiii au marea calitate de a fi curiosi. Si si mai marea calitate de a avea o minte ca o sugativa. Memoria lor suge toate informatiile cu o usurinta uimitoare. Deci nu vad rostul in a minti un copil despre procesul prin care a fost adus pe lume. Pana la urma tot afla. Si cand alfa, in capul ala mic al lui se poarta un razboi crunt: unu la mana, parintii imi pun in farfurie, deci de ce sa ma minta, doi la mana, de ce-mi pun in farfurie daca m-a adus barza? Sa-mi dea barza de mancare, nu ei. Deci ceva tot e la mijloc de codru des. Ceva adevar tot tre` sa fie si in chestia cu "mama face sex cu tata si asa rezulta eu". Cam asta a fost rationamentul meu. Si m-am dus tilip, tilip la mama si i-am zis verde-n fata: "Mama, de ce m-ai mintit si nu mi-ai spus ca tu ai facut sex cu tata si asa am venit eu pe lume?". Maica-mea s-a apucat de ras. Eu de plans. De nervi. Ca nu stiam ce-i cu rasul ala, e de bine sau de rau. Si apoi mi-a explicat in niste termeni prea abstracti pt mintiuca mea cum sta treaba de-adevaratelea.

Ma gandesc ca nu-i tocmai usor sa-i vorbesti unui copil despre adevaratul proces de producere a copiilor, dar cu siguranta parintii care reusesc au o bulina rosie.

Buuon, ieri ma plimb prin centru, vin acasa de la biblioteca, si aud o discutie intre un adult si un copilas:
-Mama, eu de ce-s negru si Lucy e alba? (in conditiile in care Lucy era surioara, si copilul curios era negru, spre deosebire de tot restul familionului, deci probabil adoptat)
-Pt ca Lucy vine de pe o alta planeta decat tine, ti-am mai explicat. Sunteti la fel, doar ca aerul pe care l-a respirat Lucy pe planeta ei i-a facut pielea mai alba. In rest sunteti la fel, nu conteaza de unde veniti, pt mine sunteti la fel.

Bag sama ca de cand cu consumismul asta, copiii au ajuns chiar sa fie facuti la comanda. Si de cand cu expansiunea si globalizarea, poti chiar sa-i comanzi de pe alte planete. Cam ca si cu nevestele rusoaice comandate pe Internet...
Pana unde, dom`le, pana unde? 8-|

Adult

Am 19 ani.
Am un password al naibii de ciudat la mail.
Am o "bere de calitate" in fata (asa scrie pe ea, fix sub "FARA ALCOOL").
Am o repulsie vadita fata de scoala momentan.
Am tren spre Bucuresti joi seara.
Am un hamster suparat pe viata azi.
Am o "chemare" spre orice produs Apple.
Am o maaaaaaaaaaare sete de cunoastere.
Am 3 carti pe noptiera si NU AM habar pe care sa o termin prima.
Am o viata de invidiat.
Am dor de mare.
Am turbulente within me, la nivel celular si al constiintei, non-stop.


Am aproape 19 ani si o luna :D
Ai zice ca-s chiar tanara.
Dar de fapt sunt ingrozitor de adult.
Vineri am fost in parc si am facut nimic vreo 4 ore. E destul de dificil sa faci nimic. Just lay and watch, listen, just dream and meditate...e greu. It`s just you and yourself. Mi-am propus sa fiu mai putin adult. In 20 aprilie mi-am dat seama ca fix un an ma mai desparte de schimbarea prefixului. Desigur, cifrele din componenta varstei unei persoane nu inseamna nimic. Ai varsta pe care vrei sa o ai. Speaking of which, maica-mea are 40 de ani, merge spre 41 si she`s a lot cooler than a teenager. Not in a metaphorical way, I mean, she really does things which a teenager is supposed to be doing. Like clubbing, dancing, laughing, going with the flow...
Venind spre casa m-a prins o ploaie zdravana. In mod logic si accordingly to my way of acting, as fi asteptat in vreun gang sa se opreasca sau as fi chemat un taxi sa ma duca acasa. Niciunul nu se plimba ca mine in ploaie. E atat de overrated scena asta, inca din `52, de la Singing in the rain incoace. Si totusi, ploaia aia a cazut la tanc cu decizia mea de a deveni mai putin adult.
Sambata noaptea au fost deschise toate muzeele. A fost prima data ca am prins seara asta acasa, acum un an m-a prins in Franta si acum doi ani in Germania, in Hannover. Ador seara asta. Si nu e din cauza faptului ca intrarea e gratis peste tot, e pur si simplu o activitate fructuoasa pt o sambata seara. Am petrecut toata seara la Muzeul de Arta. Dupa un tur ghidat de un nene super-cool, chel si cu barba, cu un accent adorabil si o lume a lui, am luat loc pe podeaua de la parterul muzeului, a cantat Onisor si cu niste prieteni de-ai lui. Superb. Folk is the new pink pt mine. Mi-a placut intotdeauna, mai ales ca l-am avut pe Imi prieten de mic prunc, dar acuma mi se pare si mai tare sa ascult genul asta. Mai ales in conditiile in care I`m not emo, nu am tentative sinucigase, sunt un om chiar clasic in gandire, fara teribilisme si background dureros in famelie si dragoste...
Anyway...moving on, apoi m-am intalnit cu doi prieteni si am reprodus Blair Witch Project. I won`t talk too much about this. 2 baieti, o fata, o masina, o padure, liniste, noapte, Cheile Baciului si o dorinta combinata cu frica de a vedea extraterestri...
Duminica l-am scos pe Domingo la iarba verde si era sa-l pierd, am uitat ca e o minusculozitate de animal. Am citit o carte pe care mi-am luat-o de la Targ, ceva literatura motivationala, spre surprinderea inclusiv a mea...dar, spre si mai marea-mi surprindere, m-a chiar incantat.

Tocmai vorbesc in paralel cu cineva pe messenger. Intamplator, respectiva persoana imi spune ca blogul meu e misto. E pura intamplare. Cele mai multe comentarii au in vedere lungimea post-urilor mele si o oarecare incoerenta, bolovanozitate a frazei, chestii de-astea...I don`t need readers. Asta nu e literatura nici motivationala, nici fictionala, nici macar nu se vrea a fi ceva, in afara de produsul a 10 minute din viata mea, minute pe care am decis sa le petrec scriind.

Sa va zic o faza...:))
Vin sambata spre casa de la mate si in statie ma ia unu` cu "te cunosc de undeva?"...Oh no, here it comes again...un val de-ala de nervi. Nervi ca trebuie sa ma sui in acelasi troleu cu un om cu care nu vreau sa am de-a face, fara idei, cel mai probabil cam disperat si lipsit de inspiratie, si mai probabil care imi va cere nr de tel in urmatorul minut - which he did - si, cel mai grav, care vede in mine o potentiala tipa cu care "sa iasa la suc", asa-i zice mai nou. Dupa ce am conversat cu respectivul o statie, s-a dat jos. Si eu mi-am dat seama ce progres de neinchipuit am inregistrat la capitolul tact. Fara vorbe multe, fara violenta de niciun fel, fara sa jignesc, i-am dat cu flit. It`s a matter of attitude. In loc de salut, la sfarsit a zis "cu siguranta te-am confundat, fata pe care eu o cunosc e mult mai cumsecade". Am vrut sa intreb de cand e la moda sa fii iar cumsecade, si mai ales cat de cumsecade trebuie sa fii ca sa agati intr-o statie de troleu o fatuca ce are jumate din varsta ta, si mai ales, sa iesi la interval cu o fraza de-asta cliseu. Ce urat gandesc. But I can`t help it, ma scot din sarite lucrurile nelalocul lor. Categoric ca acel domn nu stia ce e si ce nu e la locul sau, dar sper ca a aflat.

Gata gata...Trecand de la lucrurile astea narcisiste, propun un exercitiu de imaginatie, mai ales ca tot veni vorba de renuntat la statutul de tanar cu pretentii de adult:
scrie un text fara strop de logica. Da-le drumul degetelor sa scrie cuvinte inteligibile, logice, dar legatura dintre acestea sa fie bazata pe propria ta logica. Scrie o poveste scurta al carei mesaj tu singur sa il intelegi.

Ar trebui sa dau startul:

stateam amancinci cu peretii indreptati spre rasarit si cantam la saxofon. habar n-am de ce nu scriam frazele cu litere mari la inceput, dar domingo se dadea pe roata si radea cu dinti de foc. dup-aia m-am enervat si tu n-ai nimic de-acolo, doar ca ar fi bine sa taci si sa-mi dai odata gheatza aia ca mor de cald.