In theory there is no difference between theory and practice. In practice there is

Explicati-mi. Cum asa?
La mine-n familie toata lumea stie teoria bunelor maniere, stie si sa estimeze corect importanta unei comunicari eficiente, dar ceea ce stie cel mai bine famelia mea e sa se certe in stil italian. Sti`-ma Han Tatar cum naiba reusim toti sa ne simtim atat de bine intr-o atmosfera atat de tensionata. Cateodata, din cauza ca toata lumea vorbeste concomitent, devine atat de imposibil sa mai porti o conversatie incat tot ce-ti ramane de facut e sa a)razi in hohote sau b)urli mai tare decat toti ca sa te faci auzit sau c)taci si admiri peisajul (din compilatia "You can observe a lot by just watching") si, in ultima instanta tot la a) ajungi.
Fragment din opera Interactiunea Monoloagelor:

-No, zi mah, fut-o Stalin de viata, daca ii corect. Am jucat 1x - am pus si x, sa fiu sigur, desi jucau acasa - si au pierdut 0-3. Apai sa nu blestemi... iara mi-a crescut tensiunea, aduceti-mi careva doctoriile pt hipertensiune! (bunicul)
-Da` ce ti-am zis?! Lasa-le incolo de pariuri, lua-le-ar naiba! Iar ne bagi pe toti in sperieti cu tensiunea ta! Inc-o data daca te mai vad ca joci la pariuri si te enervezi, nu stiu ce fac! (eu, predicand despre importanta pastrarii calmului,in cel mai putin calm mod cu putinta)
-...da mai, iara au marit astia pretul la benzina. In toata Europa s-a ieftinit, numa` noi suntem mai fraieri si am scumpit-o (un unchi suparat pe viata)
-Am fost ieri la inspectorat, mi-am depus dosarul pt gradul 1 (mama, facand pe carierista mereu pasionata de meseria de pedagog cu salar nanometric). Iara n-am vara libera, tre` sa stau sa invat. Bine ca Becali n-are nici liceul si invarte banii cu lopata. Halal viata corecta.
-....si am pus cota dubla, ca doar n-o mai pierdut de 11 etape...Nimic nu mai ii corect in tara asta, bine-o facut fata ca s-o dus.
-...bai, unde mi-e iPhone-u`?! (iar eu, incercand sa schimb subiectul, in timp ce debordez de un teribilism pueril)
- Mai mancati salata de boeuf sau aduc supa? (bunica, draga de ea)
-...Ce drag mi-e sa stau cu voi, m-am saturat sa stau singura, numai cu pisicile... (strabunica, noroc ca saraca nu stie romaneste si nu pricepe ca fiecare e cu aia ma-sii, ca altfel s-ar lua de cap)

***********

Oare cati dintre insi stiu ca NU femeia intra prima intr-un local, ci babatul? Probabil multi, doar ca nu i-am intalnit eu pe aia multi. Aproape de fiecare data cand ma duc cu un barbat - de cele mai multe ori acelasi si singurul - intr-un restaurant, ma confrunt cu aceleasi seculare 10 sec de impas.
-Hai, intra.
-Nu, tu primul.
-Vino mai odata, incerc sa fiu si eu gentleman si tu tot taranca ramai.
-Magarule!
...sau "how to ruin a romantic dinner in 10 seconds"
************

Teoretic, cam 80% dintre femei spun ca nu sufera barfa, snobismul si mancarurile nesanatoase. Practic, incearca sa calci o femeie pe nervi si vei avea toate sansele s-o vezi practicand unul din sporturile sus mentionate (desfiintarea cuiva prin barfa, aruncat bani pe fereastra pe chestii inutile si exorbitant de scumpe sau ingurgitarea unor chestii letale pt silueta).

***********
Tot teoretic, cu totii suntem egali. Practic, conform teoriei orwelliene, some are more equal than others, si deci, "Eu pot, tu nu!" Teoretic, de cateva luni imi tot promit ca nu mai mananc langa laptop si ma asez ca un om normal la o masa. Practic n-o fac. Dar asta nici nu-i asa mare bai. Teoretic, daca altcineva face acelasi lucru, n-ar trebui sa comentez. Dar practica asta ne omoara...
-Nu poti si tu sa mananci ca un om normal la o masa, fara sa jegaresti laptopul ala cu ce ai in blid?
-Eh, pai daca am avut de la cine sa invat sa mananc, sa dorm si sa respir langa laptop, ce sa-i faci!?...
(pauza de cugetat daca sa ma simt cu musca pe caciula sau sa-i dau inainte cu tupeu cu morala de muiere cicalitoare. Optez, desigur, pt varianta 2)
-Hai, lasa nu divaga, muta-te cu farfuria aia la masa, sa nu mai vad firmituri pe langa laptop ca fac urat.
-Dacastiam ca e asa usor sa te fac sa taci, ma catapultam si singur demult. Dar asa...
-Magarule!

I`m afraid

Una din legile nescrise care imi guverneaza viata este: "Tine-te, Daria, cat mai tare pe pozitii!" - a nu se interpreta stricto senso, ci mai mult intr-un sens aforistic. Si background-ul meu, dar mai ales felul de a fi m-au indrumat spre o siguranta ce izvoraste din faptul ca ma consider un om puternic. Si curajos, as zice. Copil fiind mi-a fost frica doar de cocosi si de geamgiii care urlau de le sarea pieptu` "Geeeaaamoooooo!". In rest le-am facut pe toate fara greata, chiar cu tupeu putin ciudat pt o fetita cu chip angelic cum am avut eu cand eram copil :))
Sa relatez povestea:
eu am fost copil singur la parinti, bunici, purcei. Unic in soiu-mi. Acasa nu rasfatat, ca mama ma tinea din scurt si o luam pe coaja. Dar in week end-uri evadam la bunici: Lumea mea. Printesa printeselor avea voie sa faca tot ce voia ea. Buuuon. Tata mai mereu prin "delegatii", cand se intoarcea, ma imbuna cu un sac cu oua Kinder, si un sac cu jucarii. Jucarii scumpe si tentante pt copiii manastureni de la bloc. Care imi dadeau in cap daca trebuia, si pan` la urma tot imi suteau ba mingea, ma vreo machetuta, ba pistolul cu apa, sau papusa Barbie. Stateam la etajul 10. Urlam ca din gura de sarpe din fata blocului 'maaaamaaaacoooo! hai jos, ca mi-a furat X jucaria!" Pana venea mama, X era demult fugit. Eu o incasam ca 1) am chemat-o jos cand avea ceva pe foc, 2) ca nu am grija de lucrurile mele, "sa vezi ce fericit a fi tati cand ii zici ca ai pierdut bunatate de jucarie" si 3) ca sunt o rasfatata care nu se stie descurca singura. Nu se tinea cont de faptul ca eram cu doua capete mai mica decat toti si ca aia aveau 10 ani,pe cand eu abia ma sprijineam de 3 anisori.
Si-ntr-o zi ma duce mama in parcul mare. Eu ma sui rapid pe cel mai mare tobogan si un baiat idiot ma impinge brutal; lunec diafan cu pielea-mi frageda pe metalul incins de soare, tot in rostogoale. Curs sange, aproape spart cap, julit, smiorcait, fugit la mama. Primit instant doua palme jap-jap. "Iar te faci de ras? Fetita mare la 3 ani jumate sa nu se descurce singura? Rade tot parcul de tine! Treci acas`!" Ei, pai stai asa, ca-ti arat eu tie smiorcaieli. Mers inapoi la baiatul diabolic, spart capul, scuipat, plecat acasa fericita, cu un zambet larg pe buze.

Si de atunci nu-mi aduc aminte sa fi experimentat probleme legate de personal safety. Nu ma incearca frica decat in singuratate de-aia crunta si in liniste sepulcrala.
Azi dimineata am fost trezita cu noaptea-n cap, la 5:45 de vecinii mei musulmani. Eram foarte speriata, cine draq` suna la usa la ora asta incredibila. Nici nu stiam pe ce planeta eram. Era un foc imens in curte, cineva a dat foc la hambar si acesta a ars complet. Si ne-a furat bicicleta. Ultima, a 3-a. Ca celelalte doua biciclete care erau in curte au fost furate acum 2 luni. Incredibil. Sa nu mai aud cat traiesc povesti despre "civilizatia in Occident". Dar veci! Si aici e ca-n jungla.
Pe scurt, un hot a intrat in curte si a vazut bicicleta. Evident, a furat-o. Dar de ce sa pui viata unor oameni in pericol dand foc la ceva? Focul s-a extins incet, noroc ca ningea si era totul inghetat pe jos, dar a ajuns pana la casa, a ras putin din acoperis, hambarul a disparut complet, precum a ars si jumatate din gard. N-am sa insir aici toata suita de incidente neplacute care li s-au intamplat colegilor mei romani in Anglia, de la furat laptopuri, telefoane, portmoneu, intrat in casa si batut zdravan om ca sa ii fure bijuteriile de pe el.
Cand am aplicat la universitatea asta, m-am uitat la toate aspectele legate de cursul meu, la posibilitati post-graduation, la tot. Nu mi-a prea pasat de oras, sunt 3 ani din viata mea pe care nu tin neaparat sa ii petrec intr-un loc anume, pt ca stiu ca e o situatie temporara. Who the hell cares, atata vreme cat am o diploma recunoscuta in toata lumea, mi-am zis. Ei, acum incepe sa imi pese.

De multe ori mi-e frica in orasul asta. Cand stau pana tarziu la scoala sau la biblioteca, vin acasa cu un ghimbe in inima, nu imi pun muzica in urechi, pt ca vreau sa aud tot ce misca in jurul meu, imi imaginez uneori vreun dobitoc dandu-mi in cap. I`m afraid.
Mi-e frica, aici se poate intampla orice. Si in Romania, si in Somalia, si in Peru, si-n tara lu` papura-voda, oriunde. Dar eu abia de cand sunt pe cont propriu in Anglia am realizat. Acasa patesti ceva, urli, aud vecinii de pe scara, daca esti proletar care sta la bloc, ca tot omu`, dai un telefon la mama, la bunica, suni un prieten, faci ceva. Aici unu la mana, nu am credit la telefon, nu pot sa sun nici la politie. Doi la mana, nu am pe cine sa sun. Pe cine? Vreun coleg, care sta la dracu-n praznic in celalalt capat la orasului? Un profesor? Acasa, sa ma coste si mai mult si sa ii impacientez si pe ai mei, care nu pot sa faca nimic? Pe prietenul meu care azi e pe un meridian, maine pe altul, si oricum nu poate face nici el nimic?

Mi-e frica pt cei de acasa. Cand eram langa ei, era totul sub control. Stiam care ce misca, imi vizitam mama, tata, bunicii foarte des. Nu ca prezenta mea impiedica lucrurile rele sa se intample, dar faptul ca eram aproape ma linistea oarecum, simteam ca pot sa ajut, sa fiu aproape. Acum abia vorbim la telefon, si in ultimul timp aflu lucruri oripilante: bunicul tensiune mare, probleme cu inima. Sotia lui tata cancer la san. Tata ulcer cu complicatii. Blackie e schiopatel de doua luni, a facut intindere de ligament, si de cand stapanii sunt bolnavi nici nu mai mananca.

Cel mai scary e ca nu putem fi in control de fiecare data, ca lucrurile scapa si o iau razna. Si ca uneori o iau razna la modul cel mai infricosator.
Vorba aia, impossible is nothing. Si se mai mira lumea ca oamenii isi pierd increderea in oameni si devin paranoici..intr-o lume de-asta, nici nu e de mirare.

Ma vrea fanii

Am eu in sertarul meu virtual o colectie de texte scrise de-a lungul vietii mele -scurta viata, dar vai, tumultoasa! :)) - pe care am decis sa le scot la inaintare de acum incolo, de fiecare data cand bate vantu` frunza-n dunga, cititorii de pe blog mi-alunga. Si iaca asa voiam azi sa aduc in fata ochilor ce trec pe-aci...ceva despre Singuratate. Dar cum sa va vorbesc despre Singuratate cand am atatia oameni care sunt alaturi de mine?!..azi va vorbesc despre oamenii pt care contez. Despre fanii mei. Fanii care ma vrea :))
Trebuie sa precizez ca de cand am plecat de acasa, vorbesc inmiit mai putin la telefon. Pt ca e scump. Dar tre` sa precizez ca bunica ma suna tot la doua zile si imi vine sa-i mananc inima cand o aud: "Supa ai mancat azi?", "Da` de frig nu ti-i frig?", "Vezi sa nu lasi geamurile deschise cand pleci de acasa, sa nu se raceasca odaia (zice camera, dar vreau eu sa evit cacofonia)", "Ce-ai mancat azi?", "Bani mai ai?", "Cum e la scoala?"... si aceste intrebari insiropate cu grijulism se repeta la fiecare doua zile. Apoi mama, pe messenger: "Ti-am zis saptamana asta ca mi-e dor de tine?" (Da, de vreo 12 ori, mi-ai lasat si offline), "Te rog sa vii acasa daca ceva nu-ti place acolo...acasa te asteptam cu drag, ai casa, ai masa, totu-i bine", "Vezi ca te iubeste toata lumea", "Sa nu uiti ca ne gandim la tine in fiecare zi", "Sa stii ca abia asteptam sa te vedem"...sa mor de nu ma simt ca Gutza adulat de toata comunitatea rroma, in urale si aplauze si in torente de jucarii de plus aruncate pe scena, si chiloti si trandafiri de plastic si alte cele. Stiu ca "famelia" e nucleul societatii si stiu ca am un sprijin permanent si neconditionat in ea. Dar de fiecare data cand aud siropurile astea (nu care cumva sa va ganditi ca termenul "sirop" minimalizeaza adevarul din aceste vorbe diabetice si pline de grija), mi se suie si mie dorul de casa la cote aproape imposibil de suportat, si cateodata ma apuca bocitul. De exemplu, de bunica-mea mi un dor imens. Asa femeie, n-ati vazut voi si nici neamu` vostru de cand sunteti. O bunaciune de femeie, care a facut tot ce se putea face pt singurul ei nepot. A.k.a. eu. In fiecare sambata dimineata imi facea cacao, si mi-o punea la capul patului. Fiecare week end il petreceam la bunici, in cartierul alaturat. Aveam voie sa fac ORICE. Orice orice. Cateodata imi punea si pranzul la pachet si ma lasa afara, pe cand ceilalti copii erau tinuti cu forta in casa sa manance si sa doarma de pranz...hehehe! Ma lasa afara pana noaptea tarziu, sa ma joc ascunsea si hotii si vardistii...venea pe la 10 seara sa plimbe cainele si zicea: "Vii? Te cauta bunu. Sau mai vrei sa stai la joaca si iar tre sa bag o minciunica pt tine?"...adorabila! Imi cumpara rochite, machetute, dulciuri, pantofi, palarioare, tot ce imi voia inima. Ea e fana nr 1. Si eu sunt fana ei cea mai inversunata. Cred ca as ucide pt ea.
Asa cu familia. Cam inutil de precizat, pt ca sentimentul asta ar trebui sa existe in fiecare familie, altfel de ce ar mai fi ea atat de importanta?!
Apoi e suita de pretenari...mari oameni, mari caractere. Nu cred ca ajung de sarbatori acasa, si am o durere-n corazon cumplita, ca n-am sa pot sa sug un ceai in Zorki cu tovarasimea, in timp ce ei se profileaza pe berica si imi impartasesc incet-incet toate chestiile pe care chiar n-as vrea sa le aud, exponat feminin fiind. Apoi discutiile care se lasa cu ropote de ras si non-sense cat incape...sunt delicioase.
Tot printre fani se numara si tanti de la ziare de langa blocul unde am stat. Am stat, pt ca acuma apartamentul e dat in chirie. Dar teoretic tot ala mi-e domiciliul. Inainte sa plec mi-am facut ultima dambla sa mi-am luat Elle-ul...ultimul...aaaah! Cel de septembrie. De obicei apare dupa 22. Eu am plecat FIX in 22. Deci nu l-am mai apucat pe cel de octombrie. Mama ei de tipografie... Si m-a chestionat atunci tanti: "Scumpi, vrei sa-ti tin cate-un numar in fiecare luna? Ca doar n-a fi asa destept sefu` sa se prinda...si cand vii, le iei...ha? Daca vrei, zi, ca se rezolva...ca atata-mi esti de draga, mancu-ti sufletu`" :))) suna super-penal, dar tanti aia chiar cred ca ma iubea. In fiecare luna imi punea rebuturile de la sudoku deoparte si mi le dadea gratis. Sau cand lipseam de acasa timp mai indelungat, imi tine Elle si mi-l dadea la intoarcere, cand la alte chioscuri nu-l mai gaseai nicicum.
Nu stiu voi pt cine contati si pt cine sunteti nime`n drum, dar sentimentul ca unui om, fie el orisicine, ii pasa de tine, oricat de putin, te face sa nu mai vezi asa de bacovian peisajul asta al vietii care in esenta e o experienta singuratica, dupa cum ziceam in posturi mai vechi.

Domestic

M-am trezit azi dimineata agresata de un sunet insuportabil al soneriei (mi-am pus usa metalica de vreo 2 saptamani si, implicit, am o alta sonerie- usa e de-aia smechera cu all inclusive : sonerie incorporata, led la clanta, lux, ce mai:)) ). Era mama. Si acuma ma dor ochii de la prea putinul dormit.
Aseara, dupa vizionarea unui film misto (Notes on a scandal - e cu Cate Blanchett, nu care cumva sa zica vreunul o vorba rea la adresa filmului sau a ei, ca fac spume la gura. Nicio vorba rea despre Cate Blanchett si Bruce Willis, two of my (three) heroes), mi s-a nazarit mie sa socializez putin. De preferat ar fi fost sa termin o carte pe care am inceput-o alaltaieri, dar tentatia de a iesi din casa era prea mare. Ale, rings a bell? :)) Nevermind, zis si facut. Mi-am pus ceva blugi alandala pe mine, un pulover gros, fularul in gat, sosetele de ski, boots-ii si o caciula-n cap. Mi-am sunat niste amici al caror ritual sambata seara este sa se uite-n grup la filme si sa...cum altfel, bea de sa stinga. M-am indreptat spre dansii. Am ajuns, m-am descaltat, fara prea mare chef, mi-am facut un ceai, si m-am uitat pe geam vreo 15 min. Cerul parea un lac inghetat prin a carui gheatza vedeam stelele ca pe niste ochi de cadavru feeric, sclipind a frig si alb laptos. Am mai baut un ceai, doua, trei. Cu amaretto. Nu se stie de ce, dar m-a pus dreaqu` sa join my acquaintances` conversation. Filosofi peste marginile admise cu totii(no offense, ppl, da` sunteti chiar dusi cu pluta!), fara bani si plangandu-si de mila unul altuia, cu viitorul in punga, fara idealuri si fara nicio motivatie de a face ceva concret. O viata destrabalata si nesanatoasa, cu accente pregnante de distructivitate si chiar o mentalitate mercantila ce ma seaca. O vad atat de des peste tot, mi se pare ca materialismul si pozitivismul stapanesc 80% din populatia globului, si chiar nu am nevoie sa vad asta si la oamenii ce ma inconjoara. Vorbeau despre idealul lor de sex opus. Apoi s-a trecut la "ce e moral intr-o relatie si ce nu e moral intr-o relatie". I-am pus, intai de toate, sa imi defineasca o relatie. Cica "relatia e aia cand simti ca esti una cu el, cand e langa tine, fara sa-l chemi, fix atunci cand trebuie, cand iti termina frazele, cand impartasiti aceleasi chestii". <> 'Adica daca impartasim aceeasi periuta de dinti si acelasi pat, daca ne-o tragem ca chiorii noapte de noapte si daca am eu impresia ca 'he`s the one' sau el are impresia ca 'she`s the one'...gata, hop-tzop, avem o relatie? NOI avem o relatie? Nu intai de toate, o relatie implica un NOI bine inchegat?" De fapt nu voiam sa demonstrez nimic, o fi adevarata si definitia Monei, nu neg. Dar cum poti sa te aventurezi intr-un subiect din asta si sa ai si impresia (foarte falsa!) ca le stii pe toate?
Whureva`, nu prea conteaza oamenii la care am fost aseara. Sunt ok, doar ca I don`t need them, really.

Am fost ieri la bunici. A delightful experience, every single time I go there. Imi amintesc de copilaria mea frumoasa. De cartierul acela pe care il cunosc ca pe propria-mi odaie, pt ca l-am strabatut de atatea ori cand ma jucam cu tovarasii hotii si vardistii sau v-ati ascunselea. De mirosul de cacao cu lapte pe care mi-l prepara bunica in fiecare dimineata, de toate nazbatiile pe care le-am facut, de toti copacii pe care i-am escaladat si de tot amalgamul ala de fericire, energie si puritate. M-am dus sa ii mai vad. Am impresia ca ii vizitez mult prea rar. Obisnuiam sa merg week end de week end mai demult. Chiar dormeam la ei peste noapte, ma uitam cu bunicul la meciuri sau talk show-uri politice si ne certam ca chiorii, imi duceam cainele la plimbare prin padure pana seara tarziu, stateam cu bunica prin bucatarie si ma prefaceam ca o ajut, de fapt ea facea toata treaba (am cea mai energica si mai cool bunica din lume). Seara dormeam cu cainele in pat, iar dimineata ma trezeam cand simteam ca e gata cacaoa si cand Ada ma lingea in nestire peste fata. Ieri am mai povestit despre scoala, sarbatori, despre politica, despre Elodia, sport, ziare, familie si rudenii, bunicul m-a certat (de fiecare data o face) ca " iar iti sta parul ala ca o matura!" si m-a intrebat cati centimetri am in inaltime, ca sigur am crescut. Avea dreptate. Eu nu am observat, dar am crescut 4 cm lately:-? Au si vizitele rare beneficiul lor. Cu cat te vede mai rar o persoana, cu atat mai sensibila e la schimbarile prin care treci. Bunicul mereu observa detaliile de genul asta. Ada e cam bolnava. A si imbatranit, deja nu mai e cainele jucaus de altadata. Dar a ramas la fel de inteligenta si de simpatica. Pe la 7 seara m-am desprins de casa lor calduroasa, cu greu. Ceva m-a atras spre centru. Desigur, I`m still a girl. Shopping again. Gosh, when will it stop? Alaltaieri am mers la Polus, cu gandul de a cumpara cadouri celor dragi. Bineinteles ca am cumparat toate tampeniile. De la carti, la bluze pe care ma indoiesc ca am sa le port vreodata, cam toate maruntisurile. Ieri - again. Cosmetice. Curea. Rochie (!!! I still can`t believe it. Me...and a dress...:-? Pretty strange combination). Money flies away like a newly released bird from its cage. Am venit acasa cu troleul, desi ar fi fost frumos sa vin pe jos. Poate chiar sa trec prin parc. Last year, the park was a kind of temple for me. The temple where I learned enjoying the present moment. And that`s why I thank the Magician. Feathers, snow flakes, my ice-cold heart, as well as my hand, and his warmy friendship. E frumos sa ai prieteni de la care ai ce invata clipa de clipa. It`s not about love here, it`s about knowledge knited with a pure friendship. Nu stiu, zau, cati sunt capabili de prietenie. E ceva prea sacru, prietenia.:) Acum il inteleg pe Proust cu madleine a lui :)) Flashbacks, flashback. Analepse si prolepse. Revin la troleu. Un copil s-a suit la Fabrica de Bere cu o muzicuta foarte stresanta si a inceput sa sune din ea, EXACT langa mine. Simteam ca imi crapa craniul. Nici nu mai auzeam muzica din casti, numai zdranganeaua aia suna in draci. Luckily s-a dat jos la prima statie. Cand a coborat, am vazut ca nu avea sosete. Nici caciula, nici manusi, nici fular. :| Eu inghetam, cu tot cu blana mea cea groasa, cu manusile de piele bine izolate, fularul si cele 3 bluze de pe mine... I felt like life was a whore.
M-am uitat dupa baiat. Mi-a zambit. N-am reactionat in niciun fel. Apoi s-a strambat si mi-a scos malitios limba. Nici nu ma mir, si eu as fi facut la fel. Mi-as fi scos limba si poate as fi confectionat rapid un bulgare cu care sa fi aruncat dupa mine, dar copilul s-a pierdut in intuneric. Ajunsa acasa, am plonjat sub dush si ... nu mai stiu ce s-a intamplat dupa. Totul era asa de bine. Cald, frumos, curat, mirosea a scortisoara si mar copt in casa. Nu aveam stare. Simteam ca trebuia sa ies din casa. Am facut-o cam tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. M-am dus la filosofii mei ratati, m-am simtit ca o ratata si eu. But not for long. E ciudat cum tu, singur, iei decizii in cunostinta de cauza(stiam ca nu se intampla absolut nimic nou acolo, stiam ca ma plictisesc, stiam prea bine ca nu era locul meu acolo) si tot tu le renegi apoi. Pentru ca te trezesti. Stii ca n-ai ce cauta acolo. Stii ca nu e momentul sa fii acolo. Am venit acasa si mi-am downloadat Mahjongg si nu m-am lasat pana n-am terminat un joc HARD :))) Ah, what a wonderful feeling. Era 2 noaptea si eu inca o ardeam pe net.
Azi dimineata, dupa ce a venit mama si m-a trezit in halul ala ingrozitor de brutal, aveam o stare execrabila. Niste draci cum numai un om care a dormit prea putin si care e trezit fix in mijlocul visului de un sunet tampit poate avea. Am inceput sa vorbim despre vietile noastre. Just as usual, mi-a spus ca risc mult. I know that. But I feel like it`s worth it. It`s good to have moms around :)


PS- Tocmai o descopar pe Feist. Prima data am auzit-o in Carturesti. Eram cu Robert si a fost foarte mirat ca nu auzisem de tipa. Eu am fost socata ca ii place genul asta de muzica. Flashback. A mountain road, we listening in draci Placebo si stricand bunatate de masina noua:)) Daca ar fi fost Feist in loc de Placebo, nu cred ca am fi zgariat in halul ala masina. Our today`s must-listen: FEIST :) Enjoy, hon`...