Punct. Si de la capat.

Azi s-a pus punct Bacului.
Pt unii urmeaza admitere.
Dar cui naiba ii mai pasa, cand eu azi am scapat de bac? Prin acest entry vreau sa marchez sfarsitul vietii de liceean si inceputul celei de student. Viva la vida! Ciclica vida, c-asa-i mersul...
Azi a fost ultima proba, educatie fizica in cazul meu. Caldura mare, monşer...Horatiu cred ca s-a insolat. Categoric n-as mai fi suportat inca o zi de asteptare, de stat in sali, de emotii "oare ce subiecte ne vin?", inca o tura de proba scrisa. Spre surprinderea multora, si educatia fizica e grea. N-ai dusman nu-stiu-ce subiect, dar dusman iti poate fi salteaua de la gimnastica (a-propos, o tipa si-a dislocat ceva la spate, parea urat, nu am insistat prea mult cu privirea, tocmai urmam eu la executie si nu cred ca era cel mai bun tratament incurajator), dunga ce marcheaza cei 1,90 m pe care ii ai de sarit in lungime, dunga de la viteza, care pare interminabila, sau cronometrul etc. Mi-a placut la educatie, am facut si putina plaja, chiar mi se pare ca m-am bronzat, am prins cel mai bun soare, pe cel de la 7 la 11. Plus ca atmosfera "ca-ntre prieteni" a fost calmanta, in antoteza cu stressul ce ne incerca.

Imi spuneau multi ca Bacul e fix pix pe langa ce urmeaza. I`m ready. Sa vina...
E drept, nu chiar acum. Catinel, sa-mi trag sufletul. By the way, am ajuns acasa si am luat somn instant, cu tot cu echipament pe mine, abia acuma m-am trezit.
Mie mi s-a parut stresant bacul. Pare-mi-se a fost din pricina faptului ca nu am invatat. Am citit azi pe prima pagina a unui ziar cum ca studentii au depus o "plangere" - sub forma de petitie, ma gandesc -, la Presedintele Consiliului National al Rectorilor din România, Ecaterina Andronescu, privind notele prea mari la bac obtinute de elevi in ultimii ani si, implicit, scaderea nivelului calitativ al invatamantului superior. Adica ,frate, cum sa-ti esplic, carevasazica deci, si daca esti prost ingramadit, poti sa iei 10 in bac lejer si dup-aia ajungi la facultate si te-ai dus naibii ca nu stii sa legi doua fraze, desi in diploma de bac te tii bine cu 10 pe linie. Clar ca nu se aplica peste tot. Poate in unele orase, in unele scoli, la unele persoane. Imi pare oarecum rau ca nu fac parte din categoria asta, dar cred ca si pe merit tot e ok. Ar fi bine sa fie toti asa examinati, dupa ce stiu. Desigur, astia din generatia mea vor gandi : "da` ce, noi sa nu luam note mari la bac?" Ideea e alta, si o inteleg perfect. Reintroducerea admiterii ar fi solutia ideala pt filtrarea notelor nerealiste obtinute la bac prin felurite mijloace. Dar cine sunt eu sa mai vorbesc acum...Am bacul dat, tare cred ca si luat, asa ca eu va urez o vara frumoasa si mai dati-i incolo pe toti, e timpul sa fac si eu ceva interesant.

PS - Am I the only one who wants to jump and laugh and scream?
Nu am stare. E gata. Parca as mai vrea. Dar nu tin neaparat. Imi vine sa stau in cap de fericire si apoi sa ma duc pe iarba sa stau intinsa, sa ma lungesc la infinit. Tare cred ca clipele astea sunt unice. Daca citeste cineva proaspat bacalaureat (da, exista substantivul bacalaureat, pl. bacalaureati) blog-ul asta saltaret, ii doresc sa se bucure din plin de efectul acesta cathartic after-bac. Chiar te simti usurat. Nu am sa fac comparatii, se stie in ce clipe te simti de obicei usurat. Dar acum e chiar ceva unic, n-am mai simtit asta niciodata. Si examene am mai dat la viata mea destule...

Si inca ceva:
Racovita rules! :)

The feeling of nothing

Romana oral. Engleza oral. Romana scris. Astea-s taiate de pe lista, au trecut.
Urmeaza buba. Matematica. Doamne-ajuta! Apoi biologie. Si ne relaxam cu o educatie fizica pe urma. Si apoi bem. De fericire sau de tristete, dupa caz. Urmam ulterior chemarea marii. Poate si pe cea a muntelui. Si iaca-ta cum va trece vara.
Aici voiam sa ajung, la cuvantul VARA. Tocmai am fost sa duc gunoiul la ghena. Mi-am dat seama ca e vara. O data, era foarte cald. N-a fost greu de observat asta, mai ales ca erau 2 sobolani morti in putreziciune acolo si miroseau de-ti mutau nasul...si, desigur, temperatura. Ori am nimerit eu exact gaura aceea nenorocita, in continua expansiune, din stratul de O3, pe unde intra soarele, ori e intr-adevar cald in tara asta. La Cluj a fost totusi ok, cu tot cu temperaturile ridicate, am avut parte si de ploaie din belsug, doar nu degeaba a cazut acoperisul de la Iulius Mall acum doua saptamani si doar nu degeaba se infunda canalele noastre dragi si se inunda strazile. Oricum, mai bine vezi tot o apa si-un pamant, e mai estetic, decat sa vezi tot o groapa si-un sant. Pacat de peisaj ca e cam bacovian...si pacat si de moral, ca te ia cu depresie, spleen, noia si alte sentimente simboliste...Ideea e ca nu doar temperatura e de vina, ci si ideea ca NU AI VOIE sa faci ceva ca sa te racoresti. Ok, pot sa beau un ice tea, un suc, o bere, apa si alte cele. Dar un strand, o piscina, o plaja - din parti. Vad lume razand cu gura pana la urechi pe strada. Vad oameni fericiti ca e vara, ca au concediu/vacanta/zile libere. Nu am nicio treaba cu asta, stiu ca eu sunt in bac si mai am inca o saptamana de stat pe tusa. Ideea frustranta e alta. Oare peste o saptamana, la ora asta, cand va fi totul gata, si matematica, si biologia, si educatia fizica, si corectarea tuturor lucrarilor, si afisarea rezultatelor, si depunerea contestatiilor...oare se va schimba ceva? Incep sa cred ca nu ma mai bucur pe deplin de unele lucruri. Mai demult ma bucuram din orice. Acum nimic nu ma mai multumeste. Tin minte cat de fericita eram cand imi cumparam pantofi noi. Sau o pereche de blugi. Sau orice alt articol vestimentar. Sau cand imi faceam manichiura. Sau orice altceva ce nu ti se intampla zilnic si te face, in mod normal, sa te simti fericit. La mine nu mai are efect nimic. Se prea poate sa fie abundenta de haine pe care le detine dulapul meu si sesiunele prea dese de shopping. Dar eu cred ca e altceva. Cred ca e starea aia cand ti se pare ca totul se repeta si nimic nu e nou.
Oricum, legat de bac...da, astept sa treaca. Asta chiar e un lucru ce ti se intampla one in a lifetime. Sper. Saptamana viitoare am sa fiu cu siguranta una din doua: fericita sau nefericita.
Let`s hope for the best.

Grow the fuck up

'Grow the fuck up'.
Asa s-a incheiat ultima intalnire cu un bun amic de-al meu. Vorbeam nu demult despre planul meu de a ma de-maturiza. Am renuntat. E oarecum greu sa imi propun asta dupa ce atata timp am incercat sa esafodez ceva in sens contrar. Plus ca oscilatia nu e cel mai sanatos lucru, desi ne sta tuturor in fire, cu precadere la varsta asta tanara.
Am fost sa donez sange. A fost o consecinta a faptului ca am dat frau liber constiintei civice. Si a faptului ca I was in a slight shortage of money si mi-am facut abonament gratuit. Sangele meu e tanar, e bun, e A(II),RH pozitiv, sanatos, tot ce si-ar putea dori un eventual transfuzat.
Am lesinat dupa. Demult nu mai lesinasesm. Si mai ales, niciodata asa teatral. M-a deranjat putin faptul ca vorbeam cu cineva si mi s-au infundat urechile in timp ce faceam asta, apoi pierederea echilibrului, fragilizarea genunchilor, stelutele verzi din fata ochilor mei palizi, si mai ales frisoanele. Ce e de punctat aici. E extrem de enervant cum unii oameni isi refuza momentele de slabiciune, refuzand efectiv sa recunoasca faptul ca "nu sunt ok". Au venit niste doamne la mine, mi-au dat calciu, vazandu-ma palida like hell, m-au intins pe o canapea, dar eu refuzam sa renunt la statutul meu de erou salvator de vieti prin caritabilul gest al donarii de sange, continuam sa spun ca n-am nici pe dracu`. M-am ridicat cu mult elan, zambetul pe buze, spatele drept si am luat-o spre iesire. Acolo m-am intalnit cu o alta tanti si in timp ce ea ma intreba daca sunt ok, iar eu o vrajeam despre alte subiecte, in eroica mea incercare de a parea catusi de putin afectata de donare, si in final am lesinat teatral, cum numai in filme vezi.
M-am ridicat dupa vreun minut, erau ceva oameni in jurul meu, Robert era si el pe drum, m-a racolat cu buze si fata mov cadaveric, si ziua a continuat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Desigur, from the inside, venea din cand in cand o tenta de un nou lesin, frisoanele au ramas constante, iar corpul meu era mai plutitor ca niciodata. A doua zi la biblioteca am simtit ca nu am aer, urmatoarea zi am lesinat in troleu, apoi iar la biblioteca am adormit...zile de cosmar. Acum sunt la tratament cu vitamine, incerc sa am grija de mine, dupa bac vreau sa mai fac putin sport, sa ma oxigenez...Sanatatea ca sanatatea, dar cred ca e mai mult o matter of attitude and pride.
M-am considerat mereu o persoana sanatoasa. Sport, vegetarianism, apa multa, nopti dormite mai mult sau mai putin, dar niciodata pierdute vitejeste prin cluburi si alte locatii dubase. Cert e ca intriga provocata de donarea de sange e o acumulare de muuuult mai multe evenimente carora nu le-am acordat prea multa importanta. Metaphorically speaking, aici se vorbeste despre efemeritatea fiintei umane, pt cei care inca citesc acest post lung si poate se intreaba "ok, da` ce vrea sa zica?". Sentimentul ca treburile nu stau intotdeauna cum iti doresti e enervant al naibii. Si provoaca si mai multa indarjire sa faci chestii nesanatoase. Ma rog, asta se aplica in cazul unui om incapatanat ca mine...

Azi a inceput bacul si pt mine. Proba orala la limba si literatura romana. Multe comentarii despre faptul ca variantele de anul asta sunt texte non-literare, care nu au nicio legatura cu literatura romana, brisca mea, tot tacamul. Intotdeauna exista o parte vatamata, viciata si o alta privilegiata. Ideea este ca limba romana e tot limba romana, indiferent ce bilet extragi, si cerintele sunt tot cam aceleasi pt tot omul. Citeam acum 5 minute un blog si am incercat sa empatizez. E vorba despre un coleg despre care nici dreaqu` nu credea ca va lua sub 10 si totusi...shit happened. "Tot prostul ia 10 la romana, oral." No way. La romana oral iau 10 ori cei care stiu, ori cei care vrajesc bine si se supun conventiilor, ori cei care au bulan, ori cei care cotizeaza, ori cei care combina strategiile de mai sus in varii feluri. Eu, spre exemplu, stiu. Si azi am avut si bulan. Dar se poate si sa stii si sa nu ai bulan. Cazul colegului mai devreme mentionat. Chestia nasoala nu e nici pe departe nota. E CEEA CE CRED ALTII despre tine. Manca-tzi-ash, a luat ala 9.50....iti dai seama, fraEru`? Pai stai, fratzika...te-ai gandit vreo clipa ca poate tanti din comisie tocmai trece o perioada nefasta a lunii - sau si mai grav, a vietii...- si are chef sa nu ii placa ce spui? Sau te-a luat cu emotie momentul si n-ai fost in stare sa-ti exprimi clar ideea, asta e....nu deducem de aici ca, hopa....esti prost! Se intampla, life goes on.
A-propos de parti vatamate, la mate acea parte sunt eu.

Gata cu povestile despre bac, abia a inceput si deja vorbesc despre el, desi intentionam sa-l las sa curga in voie si sa vorbesc abia dupa ce va fi trecut despre aceasta treapta spre maturizare. Heeeeeei, cred ca mai degraba acest examen ar trebui sa ne invete sa ne de-maturizam. Adolescentii de azi sunt al naibii de maturi. Look around. Toti colegii/prietenii mei vorbesc pe blogurile lor despre problemele SOCIETATII (cade tavanul la Iulius, canalizarea din CJ sucks, politicienii sunt de rahat, alegerile au fost fr audate, grevele continua in aviatia din Japonia, donat sange, viata-i greu s.a.m.d.). Da` stai fratzika, despre tine de ce nu scrii? Vezi? Deja crezi ca esti trecut de vreme, ca SOCIETATEA e mai importanta decat viata ta, are o pondere mai mare pt ca deh....vizeaza o lume intreaga. Ne raportam constant la altii. Ziceam de bac. Mie mi s-ar fi rupt daca n-as fi luat 10 si daca as fi luat 9.50. As fi stiut ca stiinta mea in legatura cu literatura nu ar fi fost alterata, dar orgoliul...pfaaaaaai...cel mai probabil as fi avut o cadere brutala de moral tocmai pt ca "tot prostul ia 10 la oral". Stai mai, ia tot prostul si eu nu? Cum vine asta? Eh...Bacul, liceul in general, ar trebui sa invete adolescentul sa mai fie putin copil. Fara puerilisme si siropuri, just live the present moment. Whatta beautiful cliche...

Bai, stii ce? M-a intrebat cineva cine e cel mai mare dusman al meu? Am zis Timpul. Curgerea lui e ireversibila si adesea dureroasa. Ma leshi? Sigur ca time is money si daca il pierzi pe timp, pierzi bani. Dar eu sunt tanara, nu se pune asa problema inca. Mi-am dat seama cat de mult ma irita monotonia. Al naibii de mult. Cred totusi ca inevitabil incepi sa te obisnuiesti cu unele chestii si le integrezi in rutina zilnica fara sa zici "mac!" pt ca asa sta treaba cu viata asta. Dar sa-ti zic ce ma deranjeaza inca si mai tare decat asta. Faptul ca un om se poate plictisi cu mine. Cred ca ideea asta o suport si mai putin decat faptul ca eu personal ma plictisesc. "Ma plictisesc cu tine" e un alt fel de a spune "you`re not good enough for me". Si asta e o dovada a faptului ca un pic am crescut. Egoismul s-a transformat in altruism, cred. Ma tot gandeam daca nu cumva eu primesc prea mult si nu ofer nimic. Nu e normal sa ma intreb asta, ar trebui sa primesc fara sa ma plang de asta - ar fi si culmea! - si fara sa imi fac griji ca poate dau mai putin. Da, da, vorbim de relatia dintre un barbat si o femeie, sa fiu mai precisa.
Ma deranjeaza cand simt ca cel de langa mine nu are nimic de invatat de la mine si imi doresc sa avansez relatia la un alt nivel. Foarte periculos. De cele mai multe ori se da gres la faza asta. Ah, a-propos de gres...vazut-ati meciuri de la Euro? No comment la meciurile Romaniei, mai ales la ultimul. Execrabil, parerea mea, dar sa nu comentam mai mult. Maine e Germania-Turcia. As vrea sa tin cu turcii, ca sunt ambitiosi, dar imi place mai mult spiritul german :) Prietenii stiu de ce.
Chestia asta cu "let`s take things to another level" e un fel de a spune "let`s die slowly". Dintotdeauan am avut in mine elanul asta inexplicabil spre a face lucrurile mai bine, spre a aprofunda. Dar aici a aprofunda e de cele mai multe ori sinonim cu a involua. Si nu fugim de responsabilitate :)) Dar cu cat ai o relatie mai sanatoasa, cu atat te macina mai putin problemele existentiale. Which is good. Cu greu m-am stapanit sa nu deschid subiectul acesta mlastinos. Te mananca fundul sa stii daca e fericit cu tine, daca nu se plictiseste cu tine, cum te vede el, cum ar vrea sa fii, ce nu e ok, ce sa imbunatatesti, chestii de-astea super-lame pt un barbat, dar esentiale pt o femeie. Intr-o dimineata am intrebat "la ce te gandesti?". In secunda nr 2 mi-am dat seama de stupiditatea situatiei. La ce te poti gandi? La nimic sau la prea multe ca sa le pui in cuvinte...oricum, mi se parea extrem de important sa imi spuna, desi eram constienta ca probabilitatea sa fie sincer e la fel de mare ca si probabilitatea de a castiga Romania Mondialul de peste 2 ani.
Cred ca sa iubesti e sa vrei sa pui toate intrebarile stupide ale lumii, sa te abtii, dar daca totusi le pui, oricare ar fi sau n-ar fi raspunsul, totul sa ramana la fel de frumos. Tocmai de asta things have to stick to the way they are now. Let`s forget about taking things to the next level. Just enjoy them fully the way they are now.

Am zis de amicul meu la inceput, cel cu care am avut o discutie aprinsa. Ne-am certat pt ca l-am facut imatur si i-am criticat atitudinea fata de lume, fata de familie - a lui, desigur, fata de el insusi, prieteni, viata. Foarte aiurea despartirea, intr-un gang, cu priviri taioase, cu vorbe grele, eu nervoasa, el fara cuvinte, eu aproape urlam si il bombardam cu critici... am vorbit acum cateva zile, mi-a urat succes la bac, voia sa ma scoata din biblioteca o jumate de ora, sa stam la un suc, sa blah-blah. Da, l-am judecat. Pe drept sau pe nedrept, irelevant...cred ca judecata e o treaba sanatoasa, it makes you feel alive... Plus ca nonconformismele when it comes to family matters nu sunt tocmai un domeniu pe care sa il gust din plin, eu fiind mai classy de felul meu.
Impuls. Asa se numeste si ce am facut in seara cand l-am certat. N-aveam dreptul, era vorba despre problemele familiei lui, nici nu trebuia sa ma bag. Ma rog... Si si momentele astea de tip "la ce te gandesti acum?" sunt o consecinta a aceluiasi impuls. E bine sa te mai viziteze din vreme-n vreme, sa nu care cumva sa simti ca sufletul tau devine monoton. :)

PS- Ati fost pe acoperisul de la Leul? Am prins saptamana trecuta un curcubeu superb, vazut in ansamblu de pe acest Himalaya al Clujului. A fost superb. Recomand calduros sa urcati, in caz de plictis. Este si o terasa misto, it`s worth it, dar eu zic sa insistati pe panorama.


M-am dus la dus, apoi sooooooooooooomn. Poimaine alt examen al maturitatii. Vinerea viitoare...i`ll officially be on holiday.
Hai noroc si la mate!

Oh, da

Si iata! Vineri seara. Proaspat iesita de la mate. Am lipit toata seara stickere. I now just lay and write...scriu pt ca mi-e lene sa merg la dus. Dar urmeaza si ala.
Asadar un nou entry, tot azi, vineri, 30 Mai...si inca unul tot propagandist.
Guess what? A 7-a...a cata? A SAPTEA! Da da, a 7-a editie a Festivalului International de Film Transilvania. TIFF, as it is commonly known.
www.tiff.ro
too good pt a fi ratat.

Am citit astazi in ziar ca un chinez "scuipa" lapte pe ochi. Mi se pare ca fraza precedenta contine cel putin 3 anomalii, daca nu mai multe. O data, ochiul de obicei nu scuipa. Doi, nu lapte. Trei, laptele nu se scuipa. Si patru, e chinez...

Ieri a fost meciul cu numarul 5 dintre Mobitelco si Asesoft, la Ploiesti. Scor Asesoft 94 - 90 U-Mobitelco. Luni meciul 6 la Cluj. Hai U!!!

Miercuri a fost Targul de Cariere Interact.

Marti mi-am dat (si luat cu 10!) atestatul la info.

Luni m-am trezit cu fata la cearsaf, intuind ca saptamana asta nu va aduce nimic palpitant si nou. Poate doar ma va apropia de bac cu inca 7 zile. Oricat de paradoxal al parea, grija mea pentru bac (care nu este mica deloc) se traduce printr-un comportament destul de pasiv. E adevarat ca mi-am insusit obiceiul de a merge zilnic la biblioteca. Acolo ma pot concentra. Acasa nu. Dar nu ma pot aduna, efectiv ma dispersez in n parti. Ciudat e ca nici speriata de examene nu sunt. Constienta ca se apropie, da, din plin. As vrea sa fac parte din categoria celor care sustin sus si tare ca "nu invat nimic toata ziua, pur si simplu nu pot" si totusi mananca pe paine carte. Privesc cu oarecare relaxare bacul asta, ca si pe o furtuna care se vede clar in departare. Si da, se vede ca vine spre mine. Stiu ca vine, stiu ca trece. Ce sper este sa treca cu bine. Si oh da, visez la Vama deja.