Gand de luni

E luni iar. Imaginati-va viata fara ziua de luni. Confortul psihic ca dupa un week-end plonjezi direct in zilele de lucru fara sa mai fie nevoie de perioada asta de interimat care la unii se manifesta mai vadit, la altii trece neobservata.
Sa va zic ce s-a petrecut astazi.

M-am trezit la 8. Cam tarziu pt gustul meu, cam anormal pt un tanar aflat in vacanta. Cred ca disconfortul a venit cand mi-am dat seama ca pt mine viata e o intreaga vacanta, mai nou. Asa ca am sarit numaidecat din pat. Si mi-am scrantit glezna. Am sarit la propriu, sa nu credeti ca glumesc. Orisicum, mi-am dat seama ca e luni - nu ca duminica ar fi diferita de luni...poate doar din prisma faptului ca duminica nu sunt magazinele deschise si luni sunt, iar cu muzeele e pe dos: deschise duminica, inchise luni. Whatever - si am decis sa fac ceva. M-am dus in parc sa ma misc. Apoi la biblioteca. Incredibil, dar adevarat: am inceput si terminat o carte azi. Ii zice Catilinarele si e scrisa de Amelie Nothomb. M-am simtit in forma. Dimineata am alergat 10 ture de pista fara sa fac pe eroina dupa, apoi putin stretching si tae-bo. Mai demult alergam lejer 20, in timp chiar bun, acum nici nu ma mai cronometrez, ca dovada ca am ajuns un jogger loser. Conteaza sa ma misc, nu timpii, nu distanta. Cu cat inaintam in viata, cu atat lasam stafeta mai jos. Periculos joc.
Apoi, va ziceam de carte. Fara falsa modestie, in vremurile mele bune citeam doua carti pe zi (desigur, vremuri bune inseamna facut nimic, zacut la soare in Vama, citit, dormit, citit). Nu ma batea nimeni la cap. Aveam alt ritm, aveam alt stil. Acum imi place sa zabovesc, sa intrerup lectura, nu mai e totul dintr-un foc, ca pe vremuri. O citesc incet, ca si cum as manca o portie de tiramisu vero. A-propos, am mancat saptamana trecuta un tiramisu fabulos intr-un restaurant recent deschis la Cluj. Pt clujeni, dau nume si adresa: Baracca, str. Napoca, vis-a-vis de Napoca 15. Se mananca bine, preturi ok, design frumos, vinuri bune, n-am baut, dar aratau a fi scumpe si de calitate, iar tiramisu-ul...speechless. Iubitului meu abia de i-am lasat. Cred ca s-a suparat, dar mie mi-a cazut prea bine prajitura ca sa ma mai gandesc la detalii de-astea nesemnificative. Asa...revin la carti. Pe vremea cand frecventam concursuri si olimpiade de romana, profesoara imi turna pe gat nenumarate carti. Si trebuia sa le citesc intr-un ritm ametitor. De acolo mi-am dezvoltat cititul asta de 2 carti/zi pe care azi nu-l mai practic nici la norma injumatatita din motive de varsta (la 19 ani nu te mai simti ca la 17, oricine orice ar zice), timp (sunt prea ocupata cu facutul nimicului), energie (acum e mai putina pt ca majoritatea o consum pe facutul nimicului). Carevasazica, faptul ca am terminat in 3 ore, maxim, aceasta cartulie a frantuzoaicei Amelie Nothomb, a cazut bine pt self-esteem-ul in continua scadere momentan - desi cartea are doar 200 de pagini. Mi-am dat seama ca e chestie de vointa. Am fost si aseara la alergat si dupa 4 ture suflam ca o vita in calduri si dupa a 5-a a trebuit sa ma opresc pt ca, cica, ma durea genunchiul. Bullshit. Nu ma durea nimic. Apoi am vazut o femeie de vreo 40 de ani care pe langa faptul ca alerga de dinainte sa fi ajuns eu pe pista, alerga si rapid. Si m-am enervat. I-am dat bataie inca 5 ture in viteza mai mare. Ea s-a oprit, gafaia, eu am continuat. Apoi am inceput sa vad stele verzi si m-am carat si eu. Azi dimineata am fost pusa pe fapte mari, dupa esecul de aseara. Cat despre lectura...nu am mai citit o carte intr-o zi de cel putin 6 luni. Asa ca trebuia boost-ul asta de incredere. Azi pot sa spun ca a fost o zi reusita, oricat de banale ar fi cele doua intamplari.

Tot a-propos de auto-depasire, azi Valentina Vezzali a castigat medalia de aur la proba de floreta feminin, individual. Cine-i aia? Un fel de zeu cu chip de om. Daca zic ca a castigat A TREIA medalie de aur consecutiv la J.O. poate aud ceva ropote de aplauze in fundal. Sau poate nu. Pt ca azi totul e privit cu usurinta. Are medalie de aur la Olimpiada? Ei, si ce-i asa greu? Pai mai neica, putin respect, oamenii astia chiar isi dau duhurile in salile de sport ca sa ajunga acolo, daramite sa mai si ia trofeul. Faptul ca totul devine mai accesibil, sa-ti iei o casa, o masina, sa traiesti decent (traiasca creditele!) a alterat rau de tot mentalitatile. Dar in sport inca se mai poarta sacrificiul ca sa ajungi departe, spre suprinderea tuturor.

Tot azi s-a luat apa la mine pe scara. S-a mai luat o data saptamana trecuta, dar s-a postat un anunt in prealabil la intrarea in bloc si s-a petrecut la ore decente (de la 23 la 8). Azi nici n-am fost anuntata, si s-a si luat taman in miez de zi, dupa ce m-am intors de la biblioteca pe jos si transpirasem ca naiba. Ipohondra din mine a simtit ca vrea sa-si smulga pielea, dar n-a reusit. Intr-un final a venit si apa. TEROARE!!! La voi cand s-a luat ultima data apa? Nu stiu ce se intampla la voi cand dati drumul la apa dupa o perioada de-asta de intrerupere, dar la mine a curs tot rahatul de pe tevi in chiuveta-mi inocent de alba. Lua-i-ar naiba cu tevile lor spurcate, ca mi-am murdarit si tricoul, desigur, azi, alb imaculat, asa presiune a avut. Era ca si cum apa aia abia a asteptat sa vin eu, cu tinuta mea angelica, sa o eliberez din tevile alea catastrofal de jegoase. Am dat drumul la robineti, si la cei din baie, si la cel din bucatarie, aproape la maxim, si m-am dus sa ma dezbrac, urma binecuvantatul dus, atat de asteptat. Revin dupa vreo 3 minute. Culoarea apei - aceeasi. Ma duc in bucatarie. Vad ceva smoc de nu-stiu-ce curgand in chiuveta. Ca si mustatile porumbului, dar mai dur. Ceva scarba de pe teava. Daca pana azi am preaslavit apa de Cluj, si de fiecare data cand eram in deplasare ma gandeam cu jind la "apa mea de acasa"...azi am regandit problema. Si in urma nu prea indelungelor cugetari, am decis sa o mai raresc cu bautul apei de la robinet, sa o dau pe apa din comert, ca ce e sigur, e sigur. Apa a mai curs mult si bine pana am facut dusul si apa si-a recapatat culoarea cat de cat decenta. Adica inculoarea.

Acum e seara si mintea mea e departe de blogging. M-as vari in casele oamenilor. Sau macar m-as uita in casele lor, sa vad ce fac dansii la ora 11:35, in timp ce eu incerc sa-mi adun gandurile (care ganduri?!) spre a scrie un entry cat de cat. Probabil mai putini decat mi-ar placea mie sa cred isi dau pupici de noapte buna, pt putini conteaza sa citeasca o carte, fie ea si una comerciala, a lui Amelie Nothomb, nu-s multi cei care fac dragoste, dar sigur sunt cativa care fac sex. Multi - toti - se uita la TV. Niscaiva dorm deja. Altii tocmai atipesc. Oare ce-or avea ei in gand? Nici eu nu stiu ce am in gand acum. Cred ca inchei aici, ma duc sa-mi caut putin gandurile.

The feeling of nothing

Romana oral. Engleza oral. Romana scris. Astea-s taiate de pe lista, au trecut.
Urmeaza buba. Matematica. Doamne-ajuta! Apoi biologie. Si ne relaxam cu o educatie fizica pe urma. Si apoi bem. De fericire sau de tristete, dupa caz. Urmam ulterior chemarea marii. Poate si pe cea a muntelui. Si iaca-ta cum va trece vara.
Aici voiam sa ajung, la cuvantul VARA. Tocmai am fost sa duc gunoiul la ghena. Mi-am dat seama ca e vara. O data, era foarte cald. N-a fost greu de observat asta, mai ales ca erau 2 sobolani morti in putreziciune acolo si miroseau de-ti mutau nasul...si, desigur, temperatura. Ori am nimerit eu exact gaura aceea nenorocita, in continua expansiune, din stratul de O3, pe unde intra soarele, ori e intr-adevar cald in tara asta. La Cluj a fost totusi ok, cu tot cu temperaturile ridicate, am avut parte si de ploaie din belsug, doar nu degeaba a cazut acoperisul de la Iulius Mall acum doua saptamani si doar nu degeaba se infunda canalele noastre dragi si se inunda strazile. Oricum, mai bine vezi tot o apa si-un pamant, e mai estetic, decat sa vezi tot o groapa si-un sant. Pacat de peisaj ca e cam bacovian...si pacat si de moral, ca te ia cu depresie, spleen, noia si alte sentimente simboliste...Ideea e ca nu doar temperatura e de vina, ci si ideea ca NU AI VOIE sa faci ceva ca sa te racoresti. Ok, pot sa beau un ice tea, un suc, o bere, apa si alte cele. Dar un strand, o piscina, o plaja - din parti. Vad lume razand cu gura pana la urechi pe strada. Vad oameni fericiti ca e vara, ca au concediu/vacanta/zile libere. Nu am nicio treaba cu asta, stiu ca eu sunt in bac si mai am inca o saptamana de stat pe tusa. Ideea frustranta e alta. Oare peste o saptamana, la ora asta, cand va fi totul gata, si matematica, si biologia, si educatia fizica, si corectarea tuturor lucrarilor, si afisarea rezultatelor, si depunerea contestatiilor...oare se va schimba ceva? Incep sa cred ca nu ma mai bucur pe deplin de unele lucruri. Mai demult ma bucuram din orice. Acum nimic nu ma mai multumeste. Tin minte cat de fericita eram cand imi cumparam pantofi noi. Sau o pereche de blugi. Sau orice alt articol vestimentar. Sau cand imi faceam manichiura. Sau orice altceva ce nu ti se intampla zilnic si te face, in mod normal, sa te simti fericit. La mine nu mai are efect nimic. Se prea poate sa fie abundenta de haine pe care le detine dulapul meu si sesiunele prea dese de shopping. Dar eu cred ca e altceva. Cred ca e starea aia cand ti se pare ca totul se repeta si nimic nu e nou.
Oricum, legat de bac...da, astept sa treaca. Asta chiar e un lucru ce ti se intampla one in a lifetime. Sper. Saptamana viitoare am sa fiu cu siguranta una din doua: fericita sau nefericita.
Let`s hope for the best.

First romanian

Dear dear diary...

hopa! Am zis ca e first romanian entry, deci let`s come back to my mother tongue. Asa ca azi avem romana ca limba unanim stiuta/vorbita/pocita de toata lumea (buna!) de pe blogspot, this reaction-in-network-web which somehow causes dependence on virtual interaction.

Well...This week suckz. That`s for sure. Otherwise, it`s all smiles and sunshine. But the point is that there`s no "otherwise", you know...there`s just a crappy situation I`m finding myself in.

Stop un pic! Sa explicitez.

Azi e joi. (BTW, exista o poezie "Joi". Adika pe dansa o cheama chiar joi. Dar poate fi citita in orice zi. Numai ca azi e joi si m-am gandit sa o stii si tu, ca suna destul de bine---urla modestia-n mine, huh? :)) suna asa: ea zise că mă dă dracu` dar eu i-am zâmbit larg/ şi am căutat din priviri aparatul de fotografiat/ ea.../ ea îşi căuta mingea galbenă şi începuse să fredoneze vrute şi nevrute/ se gândea probabil la lobul urechii mele/ am sărutat-o pe gât şi ea m-a strâns în braţe/ mingea e de negăsit/ am început să râdem şi mi-am eliberat urechea/ ne strângeam de gât eliberându-ne dragostea prin buricele degetelor/ se gândea să-şi înghesuie capul într-o rolă de scoci gros/ eu i-am spus că nu i-ar sta bine/ nu ştim ce face alex.../ vin după tine/ i-am spus/ exact ca în prima/ a doua şi a treia zi/ scutură ţigara şi zâmbi/ privind scrumiera neîncăpătoare ....gata :D )
Revin. Carevasazica e JOI.
Eu tocmai am venit de la scoala. Hell boring. Prima ora - franceza. I skipped it ca deh, e franceza. In +, de la 7 la 8 se doarme destul de bine dupa o noapte in care ai stat treaz sa citesti o cartulie ale carei pagini se intorc singure precum "Igiena asasinului" - al dreaqu` de enervanta, de-asta zic ca se intorc singure paginile, nu ca Amelie Nothomb ar da dovada de prea multa maiestrie. Doi - engleza. Skipped that too. I`m too good to be light :)) Chimie - test. M-am dus. N-aveam nota, deci nici sa fi vrut sa ma sustrag, nu as fi putut. Plus, aveam chef sa vad ce stiu. Asteptarile nu mi-au fost depasite - n-am stiut mai nimic. Nu e stress, "mai nimik" means o nota oarecare diferita de 10. Voiam 10, dar si evreii au vrut sa evite Holocaustul, insa..baaaad-luck! Dupa care...dubla portie de placere: romana. Bacovia mai bine s-ar fi facut flashnetar decat sa fi scris 'Plumb' :| Un pastel al Mortii, o meditatie sumbra despre trecerea spre Dincolo...hei, stop un pic! There`s no Dincolo la Bacovia, actually. Le prea zice tipu`, n-are subintelesuri si ascunzisuri. I-a dat cu tifla lui Eminescu si a lui "Din valurile vremii", dar who cares?! Ieri a trecut DINCOLO(and this time THERE IS a Dincolo, unfortunately. And I mean it.) un amic. Nu trebuia sa se intample asta. In prag de bac, in floarea tineretii, singur la parinti, de o istetime rara...daaaamn! Cata dreptate pe Euripide: 'No one can confidently say that he will still be living tomorrow.' Ooooh crap. It`s my last intention to turn soapy, but just try to imagine how life would be if tomorrow wouldn`t be anymore. Oook, I stop here with this topic. Elegii avem destule in lirica noastra roamneasca, bocete si plansete siropoase vedem destule la stirile de la ora 17:00 (btw, peste 29 de minute incep;) ). Dar nusht, in raport cu volumul de Moarte livrata zilnic de media, literatura, muzica, imaginatie...nusht zau cat de mult ne pasa noua de subiectul asta. Unii o numesc Cunoastere. Altii trecere spre Dincolo-ul ala(care la Bacovia nu exista, sper ca m-am facut inteleasa!). Pt altii e pur si simplu Moartea, o etapa ca oricare alta din viata(prima menstruatie, spre exemplu...sau, mai rau: Moarte sa, Menopauza :D )...
Asaaa...dupa care, febletea mea, mate ;)

Masa. Antrenament. Biblioteca.
Acu` acas`. Here I am! DINCOLO de aparentele astea filistine legate de scoala, ar mai fi poate de spus faptul ca NU AM CHEF AZI. De nimeni si nimic. Culmea, e si joi pe deasupra. Cer dreptul sa plagiez versul 'Nu am chef aaaaaazi! Nu am chef azi! N-am chef de nimik!' Sunt sigura ca de fapt sunte vreo 2-3 versuri, dar mai conteaza, din moment ce NU AM CHEF AZI nici macar sa numar versurile?!
Sufla vantul si mi-e cam frig. Iar mainile astea reci. Daca tastatura ar avea drept de veto, as putea sa jur ca mi-ar cere sa nu o mai ating. Mov de reci, asa-mi sunt mainile. Kim Carnes zice in piesa aia a lui, Bette Davis` Eyes ca 'Her hair is Harlow gold, her lips sweet surprise
Her hands are never cold, she's got Bette Davis eyes' Mai stiu eu pe cineva careuia nu-i plac mainile mele reci:-" Dar fiecare are naravurile lui. Nici el nu e perfect. In plus, are (dese) momente de apatie crasa. Si par ciufulit :D Which I actually like :)
A scrie un entry e lux, nowadays. Mi-a luat 3 minute sa scriu balariile astea aici, pe care (sper) ca nu le va citi prea multa lume, si care totusi si-au indeplinit singurul scop: catharsis-ul. In 'Pride and Prejudice' de Jane Austen se zicea ca 'Not everyone can afford to be romantic'. Neither I do. Because the day only has 24 h, and things won`t gratify me only because I wrote down a few thoughts.
P.S.-Astazi am fost cam isterizata. Nu neg ca asta ar fi starea mea naturala, dar azi parca am avut mai multe istericale in program decat de obicei. Da, stiu, ma agit din orice. Sunt ca un pepsi.

Nu stie careva cat e derivata din arcctg u ?

Smile, babe, smile and wave...Life(even if it`s not very obvious) really loves you ;)

Si uite ca era sa termin in engleza ceea ce acum 4 minute intitulam 'First romanian (entry)'.