In theory there is no difference between theory and practice. In practice there is

Explicati-mi. Cum asa?
La mine-n familie toata lumea stie teoria bunelor maniere, stie si sa estimeze corect importanta unei comunicari eficiente, dar ceea ce stie cel mai bine famelia mea e sa se certe in stil italian. Sti`-ma Han Tatar cum naiba reusim toti sa ne simtim atat de bine intr-o atmosfera atat de tensionata. Cateodata, din cauza ca toata lumea vorbeste concomitent, devine atat de imposibil sa mai porti o conversatie incat tot ce-ti ramane de facut e sa a)razi in hohote sau b)urli mai tare decat toti ca sa te faci auzit sau c)taci si admiri peisajul (din compilatia "You can observe a lot by just watching") si, in ultima instanta tot la a) ajungi.
Fragment din opera Interactiunea Monoloagelor:

-No, zi mah, fut-o Stalin de viata, daca ii corect. Am jucat 1x - am pus si x, sa fiu sigur, desi jucau acasa - si au pierdut 0-3. Apai sa nu blestemi... iara mi-a crescut tensiunea, aduceti-mi careva doctoriile pt hipertensiune! (bunicul)
-Da` ce ti-am zis?! Lasa-le incolo de pariuri, lua-le-ar naiba! Iar ne bagi pe toti in sperieti cu tensiunea ta! Inc-o data daca te mai vad ca joci la pariuri si te enervezi, nu stiu ce fac! (eu, predicand despre importanta pastrarii calmului,in cel mai putin calm mod cu putinta)
-...da mai, iara au marit astia pretul la benzina. In toata Europa s-a ieftinit, numa` noi suntem mai fraieri si am scumpit-o (un unchi suparat pe viata)
-Am fost ieri la inspectorat, mi-am depus dosarul pt gradul 1 (mama, facand pe carierista mereu pasionata de meseria de pedagog cu salar nanometric). Iara n-am vara libera, tre` sa stau sa invat. Bine ca Becali n-are nici liceul si invarte banii cu lopata. Halal viata corecta.
-....si am pus cota dubla, ca doar n-o mai pierdut de 11 etape...Nimic nu mai ii corect in tara asta, bine-o facut fata ca s-o dus.
-...bai, unde mi-e iPhone-u`?! (iar eu, incercand sa schimb subiectul, in timp ce debordez de un teribilism pueril)
- Mai mancati salata de boeuf sau aduc supa? (bunica, draga de ea)
-...Ce drag mi-e sa stau cu voi, m-am saturat sa stau singura, numai cu pisicile... (strabunica, noroc ca saraca nu stie romaneste si nu pricepe ca fiecare e cu aia ma-sii, ca altfel s-ar lua de cap)

***********

Oare cati dintre insi stiu ca NU femeia intra prima intr-un local, ci babatul? Probabil multi, doar ca nu i-am intalnit eu pe aia multi. Aproape de fiecare data cand ma duc cu un barbat - de cele mai multe ori acelasi si singurul - intr-un restaurant, ma confrunt cu aceleasi seculare 10 sec de impas.
-Hai, intra.
-Nu, tu primul.
-Vino mai odata, incerc sa fiu si eu gentleman si tu tot taranca ramai.
-Magarule!
...sau "how to ruin a romantic dinner in 10 seconds"
************

Teoretic, cam 80% dintre femei spun ca nu sufera barfa, snobismul si mancarurile nesanatoase. Practic, incearca sa calci o femeie pe nervi si vei avea toate sansele s-o vezi practicand unul din sporturile sus mentionate (desfiintarea cuiva prin barfa, aruncat bani pe fereastra pe chestii inutile si exorbitant de scumpe sau ingurgitarea unor chestii letale pt silueta).

***********
Tot teoretic, cu totii suntem egali. Practic, conform teoriei orwelliene, some are more equal than others, si deci, "Eu pot, tu nu!" Teoretic, de cateva luni imi tot promit ca nu mai mananc langa laptop si ma asez ca un om normal la o masa. Practic n-o fac. Dar asta nici nu-i asa mare bai. Teoretic, daca altcineva face acelasi lucru, n-ar trebui sa comentez. Dar practica asta ne omoara...
-Nu poti si tu sa mananci ca un om normal la o masa, fara sa jegaresti laptopul ala cu ce ai in blid?
-Eh, pai daca am avut de la cine sa invat sa mananc, sa dorm si sa respir langa laptop, ce sa-i faci!?...
(pauza de cugetat daca sa ma simt cu musca pe caciula sau sa-i dau inainte cu tupeu cu morala de muiere cicalitoare. Optez, desigur, pt varianta 2)
-Hai, lasa nu divaga, muta-te cu farfuria aia la masa, sa nu mai vad firmituri pe langa laptop ca fac urat.
-Dacastiam ca e asa usor sa te fac sa taci, ma catapultam si singur demult. Dar asa...
-Magarule!

Hash...

Hash.Doi.O.
Ash, ce planeta ofilita populam noi, oamenii.
Voi observati cum apa se duce la dracu`?
Lasand filozofia si textele moralizatoare cu the waste of water si climate change si alte cele...hai sa ne uitam mai aproape de noi, nu asa "adanc", pana la problemele Globului, ci pana la problemele astea, next to us, ce ne privesc.
Vin ieri acasa si pe drum ma apuca o sete de-aia crunta de-mi venea sa bat soferul de troleu ca nu conduce mai repede, sa pot cobori la prima statie sa intru-n primul magazin sa pun mana pe prima sticla de apa si sa o beau inca inainte de a plati. Zis si facut. Nu, nu l-am batut, am coborat doar la prima statie si am intrat in primul magazin si am pus mana pe prima sticla de apa si am baut-o groapa inainte de a plati. M-am dus la casa si i-am dat lu` tanti aia care se uita super-chioras la mine un 1 leu in plus. Adica 3 in total, m-am gandit ca apa n-are cum sa fie mai mult de 2 lei. Apa de 0.5 l. "Unde pleci, don`soara? Mai da bani, nu pleca" Ptiu, fir-ai a naibii, n-ajunge ca ti-am dat un leu in plus? gandesc. Ma uit la sticla pe care tocmai voiam sa o arunc intr-un cos de langa usa magazinului si ah da, imi asum vina. Ma si gandeam ca n-aveam cum sa beau atat de repede o apa de-aia nasoala, nu dam nume. Tocmai dadusem pe gatlejul meu sec si romanas o sticloanta mica de Evian, direct din cei mai cei munti. I-am dat lu` tanti inca 4 lei si dau sa ma car. In fata magazinului vad un mos care isi spala meticuos trabantul. Il striga nevasta-sa de la etajul 1: "Hai, tata, sa mananci, e gata masa". "Stai, mami, sa termin masina" "Las-o ca o termini dupa ce mananci" "Da` mai am apa-n galeata, ce vrei, sa mi-o fure careva pana vin?" "Lasa ca mai avem galeti" "Da` nu de galeata zic, mami, de apa".

Ajung si acasa, ma var direct sub dusul rece ca gheata. Intra maica-mea fara jena peste mine, in baie, in timp ce incercam sa nu ma gandesc la nimic, si urla sa oprescc apa aia odata, ca platim de ne ia mama naibii. Stai, catinel, faceam si eu un dus. Pana acum nu mi-ai zis nimic pt accesele mele de ipohondrie soldate cu 7 dusuri minim/ zi, acuma dintr-o data e scumpa apa? Pai nu tu platesti, normal ca nu iti pasa.
Ok, trece si asta, dar ce a urmat seara a chiar pus capac. Raman singura acasa, ma bag la un film, sa nu chiar stau degeaba si pe la jumatate mi se face sete. De apa minerala. Beau rar apa minerala. Prefer plata. Dar acum voiam minerala. Cum la noi in casa nu se bea apa minerala decat la ocazii speciale, ma simt obligata sa pun ceva haine pe mine si sa cobor la magazin, sa iau apa. Minerala. N-aveau. "Da` avem cola, fanta, cappy, avem si granini. Sau bere. Da` apa nu mai avem."
Ma duc la urmatorul magazin, ceva non-stop, si iau de acolo. 2 sticle de 1,5 l, sa fie clara treaba.
Vin acasa si ma duc din nou la film. Il aud pe Domingo facand scandal in bucatarie. Mai las filmul sa ruleze un pic, pana se apuca ala micu` sa urle ca un descreierat. Ma scol cu toti dracii din pat si merg in bucatarie. Hamsterul nu mai avea apa. Pun pariu ca niciun cititor nu are hamster acasa, altfel m-ati intelege perfect. Hamsterii beau apa cam la fel de des cum merg eu la biserica. Sa nu exagerez, dar in termeni mai putini metaforici, hamsterilor le ajung 200 ml apa cca 4-5 luni de zile. Eu ii schimb apa lui Domingo in fiecare zi. In fiecare zi dansul are recipientul plin, cu apa proaspata. De la robinet, ca doar n-am sa ii pun Evian, ce credeati. Dar e apa si el e multumit cu ea. Dar la fel cum in fiecare dimineata ii schimb apa, a doua zi gasesc recipientul aproape la fel de plin, ca dovada ca abia se atinge de el. In concuzie, hamsterii beau extrem de putina apa, si o fac rar. Sa facem o retrospectiva. Dimineata avea recipientul plin. Deci 200 ml H2O. La 12:15 AM scoala mortii cu urletele lui ca mai vrea apa. Deducem de aici faptul ca apa lui se terminase de cateva ore bune daca a acumulat atata tensiune in el incat la 12 si-un sfert noaptea nu mai putea de sete. Stau si ma uit cutremurata la recipientul gol. Si nu-mi vine sa cred. I-l umplu si vad cum se repede la el, ca si cum n-ar fi baut apa de cand lumea.
O fi simtit si el in ce rahat e planeta asta si ca apa se duce naibii, altfel nu-mi explic cum au incaput 200 ml de apa intr-o fiinta ce are masa de maxim 50 gr.

At the end of the world

Libera. This is how I feel now.
Nimeni nu mai e ca mine.

Azi mi-am luat inima in dinti si:
1)mi-am pus cearsaf pe saltea - cel rosu, ca s-a uscat. Sa imi pun altul mi se pare tradare fata de eternul meu cearsaf rosu de bumbac. Poate ma enervez si imi cumpar unul de satin - tot rosu, bien sur - la sfarsit de saptamana. I miss shopping. Dintr-asta domestic, pentru propriul meu culcus, nu de-ala clasic.
2)am dus costumul lui Robert la curatatorie. Vine saptamana viitoare si i-am promis ca-l are ca nou pe cand vine. I-am promis asta acum vreo luna. Eh, vorba aia, mai bine mai tarziu decat niciodata.
3)am facut 3 variante la mate
4)am inceput Demonii de F.M.Dostoievski (the 2nd shot).
5)am inceput sa fac de mancare, dar n-am avut rabdare sa termin. Plus ca mi-am dat seama, hapt in mijlocul anevoiosului proces, ca treaba asta pur si simplu nu e de mine.
6)am sunat la aeroport sa vad care e faza cu biletul acela spre Bucuresti. Totul in regula. Fraierii...asa zboruri ieftine n-am mai vazut in viata mea. Sigur au gresit ceva.


Stii ce-am visat azi noapte? Ca m-am impiedicat de capatul pamantului si am cazut. Am cazut de pe Pamant. Evident ca n-am apucat sa aterizez, ar fi fost cea mai misto chestie sa si vad unde as fi ajuns. Sa vad si eu cum sta treaba cu L`Au De La-ul acela. Oricum, ceva imi spunea ca visul acesta e doar primul dintr-un lung sir de vise revelatoare si inedite, era un fel de 'to be continued...' la capatul lui.

La Multi Ani, batrane

Da, dom`le, 16 ianuarie. Am cam tras chiulul de la blogging these days. Asta ca asta, au fost si perioade mai indelungate in care nu am dat niciun semn de viata. Nu ca ar interesa pe cineva ) Dar cine ma cunoaste si stie ca ieri a fost 15 ianuarie, ziua poetului national, isi poate ridica semne de intrebare “de ce dreaqu` nu s-a dat iar asta-n barci, facand pe desteapta?:-? “
Din mai multe motive.
Incep cu cel mai sincer: n-am avut chef. Nici conexiune la net ca sa pot intra pe pagina mea de blog. Apoi...cand am vazut mascarada din centru cu “comemorarea giganticului nostru poet, Luceafarul ce ne-a luminat calea” hooooooooooooooly shit, somebody stop them si apoi tirada de status-uri pseudo-culturale de genu` “la multi ani eminescu” – fara sa se mai oboseasca a pune naibii E in loc de e, ce pana mea, doar e un amarat de poet, ma doare-n caps lock de numele lui, tot una mi-e e mic sau e mare. Nu ca as pune eu mare pret pe majuscule, dar totusi inclin sa cred ca sunt pretty classy for this iGeneration,din moment ce m-a deranjat asta.De virgula nici nu mai amintesc. Bine ca nu s-a strecurat si vreo cratima in La-ul de la ‘la multi ani’. Ok, recunosc, si eu scriu Dzeu in loc de Dumnezeu, zice-se ca “nu e voie”. Secolul vitezei, pana scrii asa un cuvant lung, mai bine prescurtezi. Asa ca trec la urmatorul motiv din moment ce argumentarea acestuia nu e sustinuta deloc))) Pai m-am gandit ca oricum Eminescu e mort, chiar daca “simbolul inaltarii culturale salasluieste in inimile noastre” pana om crapa, nu cred ca se supara daca ii dedic juma` de blog cu o zi delay.
De fapt ce atata palavrageala? Am scris o poezie, nu pentru Eminescu, ci pentru mine. Fara ‘Traiasca Eminescu’ si alte cele. Pentru amintirea faptului ca eu, azi,cand scriu o poezie, nu ma raportez la Eminescu. Si asta tocmai datorita lui. Daca el nu ar fi saturat lirica romaneasca cu atata poezie, probabil cei predecesori lui ar fi incercat in draci sa o faca in locul lui. Probabil si eu as fi facut-o, intr-o incercare sfortata de a mai aduce imbunatatiri poeziei romanesti. But there`s no such thing. Si-atunci ce sa faci? Sa nu mai scrii, ca a scris unu` de dinainte prea bine? Nu. Faci pe de-a-nsoaselea. Scrii rau. Pana ajungi inapoi la lucruri simple. Primitive. Fara filosofii schopenhaueriene incorporate si fara tehnici de constructie laborioase. Oh, doamne, iar pe ulei. Stop. Si de la capat.

Mijloc de saptamana. Dupa ce trece ziua de azi parca e mai bine. Bine pentru cine si de ce, nu se mai socoteste. E mai bine si gata.

Azi am fost la biblioteca. Cred ca tampesc. In ultimul timp, fac cam aceleasi lucruri, cu mici exceptii, zi de zi. Scoala, biblioteca sau citit acasa, TEME(da da, ai citit bine), seara parcul Babes si eventual un film, daca nu, portia nr 2 de citit. Intra pe tzava cam o carte la doua zile. Nu imi sta in fire sa fiu asa cuminte. Nici rea n-as spune ca am fost vreodata, dar hmm...something`s rotten here. Calmul ce ma caracterizeaza de vreo 3 zile incoace imi prevesteste o furtuna.
Mi-am luat azi 3 carti pe care vreau demult sa le citesc. De fapt una singura vreau sa o citesc, restul sunt umpluturi, le-am luat doar ca sa nu plec cu o singura carte de la biblioteca pt ca dna Maria stie ca eu citesc mult si mi-am construit deja o reputatie de soarece de biblioteca ce cred ca da bine in repertoriul unei eleve de Racovita, de la mate-info, care se presupune ca nu are ochi pt citit, scufundata in atatea materii complicate de real...Hahaha, ei, aici chiar non-bingo! Adevarul e ca imi place mult sa citesc. (in traducere libera, hell with math). Chinua Achebe – Things fall apart, Alain de Botton – Sex, Shopping and The Novel, Jurnal de scriitor - F.M. Dostoievski.

Gata cu cartile, cifrele, (e)Eminescu - unde e stands for electronic(referire la noianul de pagini dedicate poetului nostru national), scoala si alte cele.

E atat de lame sa scrii despre ceea ce faci zi de zi. Tocmai pt ca le chiar faci zi de zi si atunci cand ai putin timp liber ai face orice, mai putin sa scrii despre respectivele chestii. Si totusi fac parte din viata ta.

Gata azi. Merg sa citesc. Ghici ce?
Ati auzit de unu` Eminescu?