Sssnow time, baby!

Luni, marti si vineri am cele mai grele zile. Ca negrii pe plantatie, stau toata ziua la sapa. Adica la universitate. Ora dupa ora, si daca se nimereste sa am vreo pauza, tzushti la biblioteca. Martia asta nu a fost o exceptie. Am iesit pe la 5pm din biblioteca, sa fug la un seminar, cu gandurile imprastiate("oare ce face cineva drag?", "futu-i mama ma-sii de ploaie, execrabila vremea la englezii astia...", "oare ce m-a impiedicat ca de o luna incoace sa nu imi cumpar o nenorocita de umbrela?", "oare unde naiba este ceva agentie Loto, poate ar fi o idee buna sa incep sa joc, sunt cu bugetul la zero" etc). Si m-a trasnit asa deodata, la iesirea din biblioteca....taddddaaa!!!!!
Z A P A D A ... C`etait incroyable!!! Pure magic!!! Ningea cu fulgi mari, ca-n basme. Nici n-am mai tinut cont de frigul ce m-a adus instant intr-o stare de vertij, am pus-o pe seama ninsorii. Sigur, ninsoarea cadea peste o ploaie zaluda ce tinuse cateva ore bune, de-aia tipic britanica, baga-mi-as picioarele-n ea. Si nici nu urma sa dureze mult, din pacate. Zapada, zic. S-a asezat un strat alb pe masini, suficient cat sa jubilez incontinuu pana acasa. Mi s-a facut dor de scortisoara, de covrigeii lu` mama, de ski, de munte si de un semineu inflacarat.
Incredibil, in octombrie scriu un post despre zapada.
Nu vreau sa fac confidente emo, dar in ultimul timp starea mea n-a fost cea mai buna, am ceva probleme de sanatate, si nici moralul nu-i at its highest level. Insa zapada asta de marti (a cata oara sa va spun ca orice s-ar intampla, marti e ziua mea norocoasa?haha!) a fost ca un boost al energiei care se apropia vertiginos de zero. Walking in a winter wonderland, exact asa a fost pana am ajuns acasa. Acasa, unde mi-am facut un ceai cu scortisoara si mi-am pus fizicul in pat si m-am culcat. Am visat cu castele si zapada si printi si cai albi si inimi de gheata ce se topesc la seminee...

Childish thoughts

Eu cand o sa fiu mare vreau sa ma fac copil.
Mi-as simplifica in clipa asta gandirea, as renunta la alambicarile constiintei, m-as debarasa de inutilitati precum ratiune, cuget, limba, logica, limitare fizica. As vrea sa nu mai am nevoie de timp, mancare, haine, bani, mobil, internet, de tine, de mine, de nimic. As rupe bariere impuse de material, as trai simplu, as trai clipa, asta, cea care vine, fiecare.
Insa imi dau seama ca omul e incapabil, ii este efectiv peste poate sa isi inchipuie vreodata ca the only need is the function to breathe.

Aluneci prin copilarie si nu iti spune nimeni niciodata "hei, vezi ca se termina!". Iti dai seama ca e gata dupa ce e gata. Eu imi dau seama acum ca e gata demult. Atat de demult incat parca nici n-a fost...
Is there any receipt to get it back, at least for one day?
Ca sa nu para tocmai un monolog ce spun aici, va intreb care e cel mai copilaresc lucru pe care l-ati facut lately? Do you still dare being a child sau ati pus punct definitiv si irevocabil copilariei?

Visul unui handicapat

Taica-meu are talentul de a vorbi foarte mult. L-am mostenit. Chestia e ca vorbeste mult despre lucruri despre care n-ai vrea deloc sa ti se vorbeasca. Sa luam exemplu filmele. N-ai vazut Vantage Point? Iti zice tata: tot, absolut tot, despre fiecare personaj in parte, despre fiecare alter-ego al lui in parte, despre fiecare scena, detaliu, explozie, subterfugiu care, poate, scapa privitorului de rand. E ca si cum ai vedea un film fara sonor. Asa e cand iti spune tata despre un film.Filmul nu e complet. Imaginar, poate il vezi, daca te duce mintea si daca ai darul de a transpune imaginar cuvinte.
Drept sa spun, sunt putin complexata de faptul ca nu am asa talent la descriptive speeches. Merg mai mult pe reflective sau persuasive. Vreau sa scriu o carte. Dar vreau asta demult. Am doua incepute. Idei ar fi si pt 3, chiar azi ma gandeam serios sa o incep pe a 3-a. Dar mi-am infranat impulsul asta pt ca am realizat ca in scurt timp va ajunge sa stea in oala celorlalte doua, neterminate, blocate - una undeva pe la mijloc, in toiul actiunii, si cea de-a doua imediat dupa intriga. Am de gand sa fac un ala-bala-portocala cu astea doua incepute, sa vad care iese castigatoare, si sa o termin. Oricare ar iesi, ceva imi spune ca nu va fi asa usor. Enough said despre asta. Sa revin la tata. Am fost acuma la el si mi-a povestit despre un alt film, titlul nu a fost mentionat, in schimb, toate celelalte detalii mi s-au adus la cunostinta.
Ma gandeam sa bag acum un entry despre ce am visat eu azi, cand am dormit de pranz. Insa nu mi-a iesit. Intai trebuie sa subliniez faptul ca am reusit performanta asta - sa dorm in timpul zilei. Mie nu-mi iese nici sub tutela astrului selenar activitatea asta, sunt insomniaca get-beget. Ma rog, nu-mi iese singura, cand dorm cu cineva, sunt ca un bebe. Ca un bebe cuminte. Ca am vazut azi unul pe strada, obez, cu ciocolata pe toate formele alea hidoase de relief de pe mecla lui, nu avea mai mult de 2 ani si deja se intrevedea un stralucit viitor de ceafa lata, avea un lantic la gat de minim 20 gr, ma-sa ii vorbea in italiana, dar era clar romanca, purta sutien rosu la vedere, pantaloni albi mulati pe suncile facute de la macaroanele in exces, si sub ei, chiloti negri, de-aia cu ata-n cur, o imagine ce nu putea fi mai nefast completata decat de o poseta aurie si un triplu strat de ruj roz pe buze.
Deci, eu nu prea dorm. Sleeping is a waste of time. Nu imi place. Dar in ultimul timp vad ca incepe sa treaca insomnia. Am asteptat mult vacanta asta. Foarte mult. Stiam ca vreau sa ma odihnesc. Dar nu am intuit ca o sa imi dorm chiar toata vacanta. De vreo 3 zile dorm bine noaptea, iar faptul ca azi am tras un somnic taman in toiul zilei m-a pus serios pe ganduri. Cred ca in noaptea asta imi bag picioarele si nu dorm, asa, in semn de protest. Daca las somnul sa devina un hobby, am sa il practic mai des decat as vrea. Si sa nu uitam, sleeping is a waste of time.
Dar lasand asta deoparte, chiar voiam sa va zic ce am visat. A fost un vis de 2 lei(vechi), deloc important, bizar, suprarealist, dar care mi-ar fi upgradat putin veleitatile descriptive. Nici sansa...N-am rabdare. Mai bine am scris iar un entry de-asta kilometric pe tema NIMIC, in loc sa va zic despre visul meu. Si inc-o chestie...Eu, cum dorm rar, visez si mai rar. In sensul ca visez ... aproape niciodata. Deci n-ar fi fost o idee rea sa va zic ce-am visat. Erau ceva scriitori prin el - sigur unul era Celine, ca tot injura ca se blocase si el la un moment dat in scrierea romanului Voyage au bout de la nuit, Joyce, Kafka, Malraux si inca vreo cativa care nu stateau la masa cu mine, deci nu mi-a pasat de ei. Erau cam misogini si ma miram ca indraznesc sa poarte discutii necioplite cu mine de fata. Dar eu le si gustam si mai si puneam paie pe foc. Eram barbat. Mancam toti ceva carne de porc foarte scarboasa, pana cand mi-am adus aminte ca eu sunt vegetarian(a???). Ma rog, dup-aia eu m-am dus pe bloc sa fac plaja, tot ziceam ca soarele poate imi reda echilibrul , ca numai el e scaparea mea , deliram. Cert e ca oricat de cretin pare, it made sense to me. Dar nu-l pot povesti. Chiar nu ma pricep sa scriu texte descriptive.Trebuie sa gasesc un tratament pt handicapul asta. Altfel raman tot la intriga.

At the end of the world

Libera. This is how I feel now.
Nimeni nu mai e ca mine.

Azi mi-am luat inima in dinti si:
1)mi-am pus cearsaf pe saltea - cel rosu, ca s-a uscat. Sa imi pun altul mi se pare tradare fata de eternul meu cearsaf rosu de bumbac. Poate ma enervez si imi cumpar unul de satin - tot rosu, bien sur - la sfarsit de saptamana. I miss shopping. Dintr-asta domestic, pentru propriul meu culcus, nu de-ala clasic.
2)am dus costumul lui Robert la curatatorie. Vine saptamana viitoare si i-am promis ca-l are ca nou pe cand vine. I-am promis asta acum vreo luna. Eh, vorba aia, mai bine mai tarziu decat niciodata.
3)am facut 3 variante la mate
4)am inceput Demonii de F.M.Dostoievski (the 2nd shot).
5)am inceput sa fac de mancare, dar n-am avut rabdare sa termin. Plus ca mi-am dat seama, hapt in mijlocul anevoiosului proces, ca treaba asta pur si simplu nu e de mine.
6)am sunat la aeroport sa vad care e faza cu biletul acela spre Bucuresti. Totul in regula. Fraierii...asa zboruri ieftine n-am mai vazut in viata mea. Sigur au gresit ceva.


Stii ce-am visat azi noapte? Ca m-am impiedicat de capatul pamantului si am cazut. Am cazut de pe Pamant. Evident ca n-am apucat sa aterizez, ar fi fost cea mai misto chestie sa si vad unde as fi ajuns. Sa vad si eu cum sta treaba cu L`Au De La-ul acela. Oricum, ceva imi spunea ca visul acesta e doar primul dintr-un lung sir de vise revelatoare si inedite, era un fel de 'to be continued...' la capatul lui.