Urari si seasonal shit - bifat

Draga Mos Craciun,

In sfarsit m-am potolit cu scoala asta, sunt in vacanta, acum e timpul sa sedem sa ne rezolvam socotelile. Fii atent, azi e miercuri, 17 decembrie, mai ai o saptamana sa te fandosesti, sa-ti faci freza, barba, sa-ti calci costumul, sa-ti strangi cureaua lata-n brau si sa-i dai bice. Te rog nu da in reni. La Rudolph nu ajungi ca el e fruncea, dar nici pe spinarile lu` Prancer, Comet, Donder, Vixen, Cupid, Dasher, Dancer, Blitzen nu te descarca. Foloseste Craciunitele pt asta, daca tot e pana acolo. De descarcare, zic...
Te rog schimba-ti tunsoarea barbii, deja esti penibil, incearca toti sa vrajeasca saracii prichindei ca esti real si ca tu traiesti de cand lumea si pamantul, dar cine mai crede azi in icon-uri care nu-s in trend? Uite, ia-ti tu o revista de moda masculina si pune-o pe contul meu. Ala e cadoul de la Mosu` anul asta.

Fii atent ca figura cu "in celelalte 364 zile ale anului stau si imi rup cioantele cu elfii si ajutoarele mele sa va aducem voua jucarele, dragii Mosului" deja incepe sa nu mai fie credibila.
Eu una, numai cand iti vad burta aia mare, stiu clar ca in 26 dec, dupa ce ti-ai terminat calatoria, te duci la Hugh in mansion si tragi o beuta de-aia de se zguduie Polul Nord, dupa care te retragi pe plaja ta privata cu cateva bunaciuni si mananci si bei de rupi normele pana in 23 dec 2009, in timp ce copiii din China fac ce de fapt ar trebui sa faci tu. De spiridusi nu mai zic, sunt toti nervosi ca i-ai lasat in somaj, de cand cu criza financiara...
Asa, fii atent.

Mie anul asta sa-mi aduci asa:

-una bucata trezit devreme in 21 dec, ca am avion si as vrea sa ajung la timp la aeroport

-una bucata check-in fara probleme si decolare la timp

-una bucata rabdare cat dureaza zborul Birmingham-Frankfurt

-una mie bucati rabdare pana se face tranfserul de la terminal 2 la terminal 1 cu busul, unde ma asteapta mon cheri

-un milion bucati pupici aplicati pe portiunea de piele descoperita de haine a iubitului meu

partea 2

Acasa ai de expediat:

-sanatate cat incape in burta ta aia imensa - a-propos de sanatate, burta aia e mai degraba semn de neglijenta si de viata destrabalata, nu echipament de protectie pt frig, cum spui mataluta...

-zambete si liniste

-vreo tona de voie buna si putere sa stea ochii deschisi la fiecare chef pana se sparge - cheful, nu ochii

-zapada, colinde, covrigi proaspat scosi din cuptor, portocale, scortisoara, miros de vin fiert si praji, baga si sarmale, da' cu porc, pt tot omu', nu de-alea pt mine, cu soia si ciuperci, ca anu' asta nu semnez condica de Craciun acasa.

Nu va iau cu 'fie ca'-uri, ca suna lame. Si nesincer. Da' va iau cu hei rupu' si va doresc sa va hodiniti si sa va impacati cu voi insiva. Macar acum, de sarbatori, ca dup-aia incepe 2009 si criza de mananca de vii. Numa' asa, sa nu ziceti ca nu v-am prevenit.

Sarbatori cu cantec si veselie sa aveti!

Pe cuvant

Gata, iar decembrie, cea mai plina de magie luna din an. In sensul ca vin sarbatorile. Agitatie maxima prin magazine, vanatoarea de cadouri ideale, jucat bingo cu nimeritul cadourilor, dat chix, sau mers la tinta, irelevant, atmosfera e cea care conteaza.

Unu la mana, decembrie are acel ceva pe care nicio alta luna nu il are. De la frigul ce-ti pisca fatza, pana la seara de Ajun si noaptea de Revelion, toate-s chestii unice in felul lor.
Doi la mana, se pune punct unui an si se incepe altul, de obicei cu speranta de mai bine.
Trei la mana, e vacanta. Decembrie = sarbatori, cadouri, vacanta.
Patru la mana, decembrie = familie.As putea sa zic ca din punctul asta de vedere simt ca-i iunie, nicidecum decembrie.

Azi am avut o prezentare la Property, un modul pe care-l fac eu la scoala. A fost minunat. Not. Bine ca a trecut. Am disecat teoria unui domn numit Wesley Newcomb Hohfeld si m-am scremut sa o explic cat mai "in my own words'. Ca daca nu e my own words, m-am dus la dracu` si ma acuza astia de plagiarism. El sustine ca nu exista "rigts", ci ca treaba-i mult mai complicata. Un om are un "bundle of rights", in care sunt incluse si right-urile, pe langa liberties, powers and immunities. Extraordinar de fascinant, n-am ce spune... Nu va dau detalii pt ca nu vreau sa nutriti pt mine sentimentele pe care le nutresc eu fata de acest minunat domn Hohfeld. Noroc ca a crapat, ca altfel ma ofeream eu cu draga inima sa-i fac felul.
Luni am examen. La drept contitutional, o preafrumoasa materie la care inca nu am invatat nimic.
Week end-ul trecut am avut de scris o lucrare magnifica la modulul The Law of Obligations (Contract), o materie la care din principiu nu se dau note mai mari decat 60%. Poti sa stai in cap, ca tot acolo esti.
Pana la vacanta nu mai este mult, mai e o saptamana, dar de la mine si-au luat la revedere deja puterile. Cred ca s-au dus in vacanta. In Romania, unde probabil luna decembrie are mai mult farmec decat aici. Sper sa supravietuiesc cumva fara ele, ma gandesc sa pun inertia la treaba, ca altfel nu ma vad bine.
Are sens sa spun ca mi-e dor de Cluj si de casa? De familie si prieteni? De un somn zdravan fara intreruperi? De zapada, nu de ploaie amestecata cu ceva fleoasca urata? De alb, nu de gri? De a day off, in care sa stau si sa ma uit la tavan?...

Pe cuvant ca vreau o vacanta.

Sssnow time, baby!

Luni, marti si vineri am cele mai grele zile. Ca negrii pe plantatie, stau toata ziua la sapa. Adica la universitate. Ora dupa ora, si daca se nimereste sa am vreo pauza, tzushti la biblioteca. Martia asta nu a fost o exceptie. Am iesit pe la 5pm din biblioteca, sa fug la un seminar, cu gandurile imprastiate("oare ce face cineva drag?", "futu-i mama ma-sii de ploaie, execrabila vremea la englezii astia...", "oare ce m-a impiedicat ca de o luna incoace sa nu imi cumpar o nenorocita de umbrela?", "oare unde naiba este ceva agentie Loto, poate ar fi o idee buna sa incep sa joc, sunt cu bugetul la zero" etc). Si m-a trasnit asa deodata, la iesirea din biblioteca....taddddaaa!!!!!
Z A P A D A ... C`etait incroyable!!! Pure magic!!! Ningea cu fulgi mari, ca-n basme. Nici n-am mai tinut cont de frigul ce m-a adus instant intr-o stare de vertij, am pus-o pe seama ninsorii. Sigur, ninsoarea cadea peste o ploaie zaluda ce tinuse cateva ore bune, de-aia tipic britanica, baga-mi-as picioarele-n ea. Si nici nu urma sa dureze mult, din pacate. Zapada, zic. S-a asezat un strat alb pe masini, suficient cat sa jubilez incontinuu pana acasa. Mi s-a facut dor de scortisoara, de covrigeii lu` mama, de ski, de munte si de un semineu inflacarat.
Incredibil, in octombrie scriu un post despre zapada.
Nu vreau sa fac confidente emo, dar in ultimul timp starea mea n-a fost cea mai buna, am ceva probleme de sanatate, si nici moralul nu-i at its highest level. Insa zapada asta de marti (a cata oara sa va spun ca orice s-ar intampla, marti e ziua mea norocoasa?haha!) a fost ca un boost al energiei care se apropia vertiginos de zero. Walking in a winter wonderland, exact asa a fost pana am ajuns acasa. Acasa, unde mi-am facut un ceai cu scortisoara si mi-am pus fizicul in pat si m-am culcat. Am visat cu castele si zapada si printi si cai albi si inimi de gheata ce se topesc la seminee...

Domestic

M-am trezit azi dimineata agresata de un sunet insuportabil al soneriei (mi-am pus usa metalica de vreo 2 saptamani si, implicit, am o alta sonerie- usa e de-aia smechera cu all inclusive : sonerie incorporata, led la clanta, lux, ce mai:)) ). Era mama. Si acuma ma dor ochii de la prea putinul dormit.
Aseara, dupa vizionarea unui film misto (Notes on a scandal - e cu Cate Blanchett, nu care cumva sa zica vreunul o vorba rea la adresa filmului sau a ei, ca fac spume la gura. Nicio vorba rea despre Cate Blanchett si Bruce Willis, two of my (three) heroes), mi s-a nazarit mie sa socializez putin. De preferat ar fi fost sa termin o carte pe care am inceput-o alaltaieri, dar tentatia de a iesi din casa era prea mare. Ale, rings a bell? :)) Nevermind, zis si facut. Mi-am pus ceva blugi alandala pe mine, un pulover gros, fularul in gat, sosetele de ski, boots-ii si o caciula-n cap. Mi-am sunat niste amici al caror ritual sambata seara este sa se uite-n grup la filme si sa...cum altfel, bea de sa stinga. M-am indreptat spre dansii. Am ajuns, m-am descaltat, fara prea mare chef, mi-am facut un ceai, si m-am uitat pe geam vreo 15 min. Cerul parea un lac inghetat prin a carui gheatza vedeam stelele ca pe niste ochi de cadavru feeric, sclipind a frig si alb laptos. Am mai baut un ceai, doua, trei. Cu amaretto. Nu se stie de ce, dar m-a pus dreaqu` sa join my acquaintances` conversation. Filosofi peste marginile admise cu totii(no offense, ppl, da` sunteti chiar dusi cu pluta!), fara bani si plangandu-si de mila unul altuia, cu viitorul in punga, fara idealuri si fara nicio motivatie de a face ceva concret. O viata destrabalata si nesanatoasa, cu accente pregnante de distructivitate si chiar o mentalitate mercantila ce ma seaca. O vad atat de des peste tot, mi se pare ca materialismul si pozitivismul stapanesc 80% din populatia globului, si chiar nu am nevoie sa vad asta si la oamenii ce ma inconjoara. Vorbeau despre idealul lor de sex opus. Apoi s-a trecut la "ce e moral intr-o relatie si ce nu e moral intr-o relatie". I-am pus, intai de toate, sa imi defineasca o relatie. Cica "relatia e aia cand simti ca esti una cu el, cand e langa tine, fara sa-l chemi, fix atunci cand trebuie, cand iti termina frazele, cand impartasiti aceleasi chestii". <> 'Adica daca impartasim aceeasi periuta de dinti si acelasi pat, daca ne-o tragem ca chiorii noapte de noapte si daca am eu impresia ca 'he`s the one' sau el are impresia ca 'she`s the one'...gata, hop-tzop, avem o relatie? NOI avem o relatie? Nu intai de toate, o relatie implica un NOI bine inchegat?" De fapt nu voiam sa demonstrez nimic, o fi adevarata si definitia Monei, nu neg. Dar cum poti sa te aventurezi intr-un subiect din asta si sa ai si impresia (foarte falsa!) ca le stii pe toate?
Whureva`, nu prea conteaza oamenii la care am fost aseara. Sunt ok, doar ca I don`t need them, really.

Am fost ieri la bunici. A delightful experience, every single time I go there. Imi amintesc de copilaria mea frumoasa. De cartierul acela pe care il cunosc ca pe propria-mi odaie, pt ca l-am strabatut de atatea ori cand ma jucam cu tovarasii hotii si vardistii sau v-ati ascunselea. De mirosul de cacao cu lapte pe care mi-l prepara bunica in fiecare dimineata, de toate nazbatiile pe care le-am facut, de toti copacii pe care i-am escaladat si de tot amalgamul ala de fericire, energie si puritate. M-am dus sa ii mai vad. Am impresia ca ii vizitez mult prea rar. Obisnuiam sa merg week end de week end mai demult. Chiar dormeam la ei peste noapte, ma uitam cu bunicul la meciuri sau talk show-uri politice si ne certam ca chiorii, imi duceam cainele la plimbare prin padure pana seara tarziu, stateam cu bunica prin bucatarie si ma prefaceam ca o ajut, de fapt ea facea toata treaba (am cea mai energica si mai cool bunica din lume). Seara dormeam cu cainele in pat, iar dimineata ma trezeam cand simteam ca e gata cacaoa si cand Ada ma lingea in nestire peste fata. Ieri am mai povestit despre scoala, sarbatori, despre politica, despre Elodia, sport, ziare, familie si rudenii, bunicul m-a certat (de fiecare data o face) ca " iar iti sta parul ala ca o matura!" si m-a intrebat cati centimetri am in inaltime, ca sigur am crescut. Avea dreptate. Eu nu am observat, dar am crescut 4 cm lately:-? Au si vizitele rare beneficiul lor. Cu cat te vede mai rar o persoana, cu atat mai sensibila e la schimbarile prin care treci. Bunicul mereu observa detaliile de genul asta. Ada e cam bolnava. A si imbatranit, deja nu mai e cainele jucaus de altadata. Dar a ramas la fel de inteligenta si de simpatica. Pe la 7 seara m-am desprins de casa lor calduroasa, cu greu. Ceva m-a atras spre centru. Desigur, I`m still a girl. Shopping again. Gosh, when will it stop? Alaltaieri am mers la Polus, cu gandul de a cumpara cadouri celor dragi. Bineinteles ca am cumparat toate tampeniile. De la carti, la bluze pe care ma indoiesc ca am sa le port vreodata, cam toate maruntisurile. Ieri - again. Cosmetice. Curea. Rochie (!!! I still can`t believe it. Me...and a dress...:-? Pretty strange combination). Money flies away like a newly released bird from its cage. Am venit acasa cu troleul, desi ar fi fost frumos sa vin pe jos. Poate chiar sa trec prin parc. Last year, the park was a kind of temple for me. The temple where I learned enjoying the present moment. And that`s why I thank the Magician. Feathers, snow flakes, my ice-cold heart, as well as my hand, and his warmy friendship. E frumos sa ai prieteni de la care ai ce invata clipa de clipa. It`s not about love here, it`s about knowledge knited with a pure friendship. Nu stiu, zau, cati sunt capabili de prietenie. E ceva prea sacru, prietenia.:) Acum il inteleg pe Proust cu madleine a lui :)) Flashbacks, flashback. Analepse si prolepse. Revin la troleu. Un copil s-a suit la Fabrica de Bere cu o muzicuta foarte stresanta si a inceput sa sune din ea, EXACT langa mine. Simteam ca imi crapa craniul. Nici nu mai auzeam muzica din casti, numai zdranganeaua aia suna in draci. Luckily s-a dat jos la prima statie. Cand a coborat, am vazut ca nu avea sosete. Nici caciula, nici manusi, nici fular. :| Eu inghetam, cu tot cu blana mea cea groasa, cu manusile de piele bine izolate, fularul si cele 3 bluze de pe mine... I felt like life was a whore.
M-am uitat dupa baiat. Mi-a zambit. N-am reactionat in niciun fel. Apoi s-a strambat si mi-a scos malitios limba. Nici nu ma mir, si eu as fi facut la fel. Mi-as fi scos limba si poate as fi confectionat rapid un bulgare cu care sa fi aruncat dupa mine, dar copilul s-a pierdut in intuneric. Ajunsa acasa, am plonjat sub dush si ... nu mai stiu ce s-a intamplat dupa. Totul era asa de bine. Cald, frumos, curat, mirosea a scortisoara si mar copt in casa. Nu aveam stare. Simteam ca trebuia sa ies din casa. Am facut-o cam tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. M-am dus la filosofii mei ratati, m-am simtit ca o ratata si eu. But not for long. E ciudat cum tu, singur, iei decizii in cunostinta de cauza(stiam ca nu se intampla absolut nimic nou acolo, stiam ca ma plictisesc, stiam prea bine ca nu era locul meu acolo) si tot tu le renegi apoi. Pentru ca te trezesti. Stii ca n-ai ce cauta acolo. Stii ca nu e momentul sa fii acolo. Am venit acasa si mi-am downloadat Mahjongg si nu m-am lasat pana n-am terminat un joc HARD :))) Ah, what a wonderful feeling. Era 2 noaptea si eu inca o ardeam pe net.
Azi dimineata, dupa ce a venit mama si m-a trezit in halul ala ingrozitor de brutal, aveam o stare execrabila. Niste draci cum numai un om care a dormit prea putin si care e trezit fix in mijlocul visului de un sunet tampit poate avea. Am inceput sa vorbim despre vietile noastre. Just as usual, mi-a spus ca risc mult. I know that. But I feel like it`s worth it. It`s good to have moms around :)


PS- Tocmai o descopar pe Feist. Prima data am auzit-o in Carturesti. Eram cu Robert si a fost foarte mirat ca nu auzisem de tipa. Eu am fost socata ca ii place genul asta de muzica. Flashback. A mountain road, we listening in draci Placebo si stricand bunatate de masina noua:)) Daca ar fi fost Feist in loc de Placebo, nu cred ca am fi zgariat in halul ala masina. Our today`s must-listen: FEIST :) Enjoy, hon`...

Fluturi ce?

Fluturi in stomac.
N-am avut asa ceva niciodata, nu inteleg prea bine ce e cu expresia asta. Lumea sustine ca e "un sentiment ai naibii de frumos", ce iti "gadila tot corpul", iti face sangele sa-ti tropaie mai alert prin vene, sa te simti in 7th Heaven. Head over heels. Nici expresia asta nu o pricep. Oricum, a-propos de expresia "a avea fluturi in stomac", nu se poate vorbi de un sentiment. A avea fluturi in stomac, chiar si la figurativ vorbind, e perceptia unei senzatii, nicidecum a unui sentiment. Sentimentele iti gadila cu totul altceva, in nici un caz peretii stomacali. Whureva`...
Aseara a fost majoratul lui Radu. Desi intotdeauna la alcool reactionez precum mimoza atinsa de niste degete prihanite, nu m-am potolit pana nu am tras o vodka peste cap. Se prea poate sa imi placa vodka din cauza unor radacini rusesti pe care nu demult le-am descoperit in arborele meu genealogic. Sau poate ca sunt mult prea fascinata de cultura rusa. Sau poate e doar snobismul. Moscova e cel mai scump oras european din punct de vedere al investitiilor imobiliare, conform Forbes 2007. Oricum nimic nu e mai relevant decat ca eu, la simtul a 50 ml de Absolut...absolut ma imbat. O fi doar autosugestie, o fi realitate. Oricum, l`imagination ce n`est pas le mensonge. Cert e ca m-am simtit foarte bine. Dimneata: trezit devreme, facut ceva raport la un proiect, dat telefoane, rezolvat treburi de oameni seriosi, apoi ore de mate. Apoi mi s-a facut dor de el. Nu l-am sunat. Mi-e greu sa relev chiar fiecare parte din mine in fata unui, say, alien. Sunt prea multe lucruri ce ne leaga. De-asta tacerea asta crunta. Vama Veche, first of all. 4 years ago. O abordare care cerea palme. De-alea gen "papushe, vii la un suc?", dar cu mult mai mult stil si subtilitate galanta. Apoi o lunga perioada de tatonare, soldata cu o palma ferma peste fata fix in ajun de Craciun, un an mai tarziu. Nimic concret so far. In rest telepatie si comunicare, cum altfel, prin mail-uri si telefoane, ocazional. O pura prietenie. Produsul ei? Dupa un interval de cativa ani in care am trait cateva vieti paralele, iata-ne din nou in locul de origine(Vama Veche) de data asta mai maturi si mai ... impreuna. Am dat cu piciorul intr-un principiu la care cred ca tineam mult la un moment dat. Dar , intre timp, am dat de ... Apropiere. Dumnezeu la puterea dumnezeu. Nebunii cu palarie danseaza. Cred ca daca nu NE iubim, cel putin iubim.
Desigur ca am numarat pana la 10. Dupa atatea integrale trebuia sa-mi revin cumva. Un fulg de nea m-a plesnit peste fata calda. Temperatura corpului meu a scazut sub zero grade. Instant. Nu-mi mai trebuia nimic decat mana lui calda si un ceai fierbinte. Pana sa numar la zece, am uitat de integrale. M-a sunat. Vieti ciudate ce avem noi nu mai are nimeni. Vine saptamana viitoare. Irelevant. He`s here with me every time I need him. The question is: how often do I really really need him? Nu ma mai inteleg...