Libera. This is how I feel now.
Nimeni nu mai e ca mine.
Azi mi-am luat inima in dinti si:
1)mi-am pus cearsaf pe saltea - cel rosu, ca s-a uscat. Sa imi pun altul mi se pare tradare fata de eternul meu cearsaf rosu de bumbac. Poate ma enervez si imi cumpar unul de satin - tot rosu, bien sur - la sfarsit de saptamana. I miss shopping. Dintr-asta domestic, pentru propriul meu culcus, nu de-ala clasic.
2)am dus costumul lui Robert la curatatorie. Vine saptamana viitoare si i-am promis ca-l are ca nou pe cand vine. I-am promis asta acum vreo luna. Eh, vorba aia, mai bine mai tarziu decat niciodata.
3)am facut 3 variante la mate
4)am inceput Demonii de F.M.Dostoievski (the 2nd shot).
5)am inceput sa fac de mancare, dar n-am avut rabdare sa termin. Plus ca mi-am dat seama, hapt in mijlocul anevoiosului proces, ca treaba asta pur si simplu nu e de mine.
6)am sunat la aeroport sa vad care e faza cu biletul acela spre Bucuresti. Totul in regula. Fraierii...asa zboruri ieftine n-am mai vazut in viata mea. Sigur au gresit ceva.
Stii ce-am visat azi noapte? Ca m-am impiedicat de capatul pamantului si am cazut. Am cazut de pe Pamant. Evident ca n-am apucat sa aterizez, ar fi fost cea mai misto chestie sa si vad unde as fi ajuns. Sa vad si eu cum sta treaba cu L`Au De La-ul acela. Oricum, ceva imi spunea ca visul acesta e doar primul dintr-un lung sir de vise revelatoare si inedite, era un fel de 'to be continued...' la capatul lui.
Monday, 17 March 2008
At the end of the world
Saturday, 9 February 2008
Leapsa pe carti

Leapsa pe carti
1. Ia cartea care este cel mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze urmand instructiunea nr 5.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”. (lasa putin hazardul sa se joace in voia sa, precum dadaistii).
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.
La mine s-a intamplat asa:
Matters Of Honor by Louis Begley:
"It was Henry`s second rejection and, like the first, he took it hard, to the point of not wanting to walk by the club`s building at lunchtime or if a tea or cocktail party was in progress. As a result, he took strange detours on his way to the house dining room. I didn`t blame him. Except for his Brooklyn address and Brooklyn high school diploma, he conformed so well to the stereotype of a member that people routinely assumed that he was one or asked why he wasn`t, in either case making Henry cringe."
:)
Now it`s your turn.
