Gand de luni

E luni iar. Imaginati-va viata fara ziua de luni. Confortul psihic ca dupa un week-end plonjezi direct in zilele de lucru fara sa mai fie nevoie de perioada asta de interimat care la unii se manifesta mai vadit, la altii trece neobservata.
Sa va zic ce s-a petrecut astazi.

M-am trezit la 8. Cam tarziu pt gustul meu, cam anormal pt un tanar aflat in vacanta. Cred ca disconfortul a venit cand mi-am dat seama ca pt mine viata e o intreaga vacanta, mai nou. Asa ca am sarit numaidecat din pat. Si mi-am scrantit glezna. Am sarit la propriu, sa nu credeti ca glumesc. Orisicum, mi-am dat seama ca e luni - nu ca duminica ar fi diferita de luni...poate doar din prisma faptului ca duminica nu sunt magazinele deschise si luni sunt, iar cu muzeele e pe dos: deschise duminica, inchise luni. Whatever - si am decis sa fac ceva. M-am dus in parc sa ma misc. Apoi la biblioteca. Incredibil, dar adevarat: am inceput si terminat o carte azi. Ii zice Catilinarele si e scrisa de Amelie Nothomb. M-am simtit in forma. Dimineata am alergat 10 ture de pista fara sa fac pe eroina dupa, apoi putin stretching si tae-bo. Mai demult alergam lejer 20, in timp chiar bun, acum nici nu ma mai cronometrez, ca dovada ca am ajuns un jogger loser. Conteaza sa ma misc, nu timpii, nu distanta. Cu cat inaintam in viata, cu atat lasam stafeta mai jos. Periculos joc.
Apoi, va ziceam de carte. Fara falsa modestie, in vremurile mele bune citeam doua carti pe zi (desigur, vremuri bune inseamna facut nimic, zacut la soare in Vama, citit, dormit, citit). Nu ma batea nimeni la cap. Aveam alt ritm, aveam alt stil. Acum imi place sa zabovesc, sa intrerup lectura, nu mai e totul dintr-un foc, ca pe vremuri. O citesc incet, ca si cum as manca o portie de tiramisu vero. A-propos, am mancat saptamana trecuta un tiramisu fabulos intr-un restaurant recent deschis la Cluj. Pt clujeni, dau nume si adresa: Baracca, str. Napoca, vis-a-vis de Napoca 15. Se mananca bine, preturi ok, design frumos, vinuri bune, n-am baut, dar aratau a fi scumpe si de calitate, iar tiramisu-ul...speechless. Iubitului meu abia de i-am lasat. Cred ca s-a suparat, dar mie mi-a cazut prea bine prajitura ca sa ma mai gandesc la detalii de-astea nesemnificative. Asa...revin la carti. Pe vremea cand frecventam concursuri si olimpiade de romana, profesoara imi turna pe gat nenumarate carti. Si trebuia sa le citesc intr-un ritm ametitor. De acolo mi-am dezvoltat cititul asta de 2 carti/zi pe care azi nu-l mai practic nici la norma injumatatita din motive de varsta (la 19 ani nu te mai simti ca la 17, oricine orice ar zice), timp (sunt prea ocupata cu facutul nimicului), energie (acum e mai putina pt ca majoritatea o consum pe facutul nimicului). Carevasazica, faptul ca am terminat in 3 ore, maxim, aceasta cartulie a frantuzoaicei Amelie Nothomb, a cazut bine pt self-esteem-ul in continua scadere momentan - desi cartea are doar 200 de pagini. Mi-am dat seama ca e chestie de vointa. Am fost si aseara la alergat si dupa 4 ture suflam ca o vita in calduri si dupa a 5-a a trebuit sa ma opresc pt ca, cica, ma durea genunchiul. Bullshit. Nu ma durea nimic. Apoi am vazut o femeie de vreo 40 de ani care pe langa faptul ca alerga de dinainte sa fi ajuns eu pe pista, alerga si rapid. Si m-am enervat. I-am dat bataie inca 5 ture in viteza mai mare. Ea s-a oprit, gafaia, eu am continuat. Apoi am inceput sa vad stele verzi si m-am carat si eu. Azi dimineata am fost pusa pe fapte mari, dupa esecul de aseara. Cat despre lectura...nu am mai citit o carte intr-o zi de cel putin 6 luni. Asa ca trebuia boost-ul asta de incredere. Azi pot sa spun ca a fost o zi reusita, oricat de banale ar fi cele doua intamplari.

Tot a-propos de auto-depasire, azi Valentina Vezzali a castigat medalia de aur la proba de floreta feminin, individual. Cine-i aia? Un fel de zeu cu chip de om. Daca zic ca a castigat A TREIA medalie de aur consecutiv la J.O. poate aud ceva ropote de aplauze in fundal. Sau poate nu. Pt ca azi totul e privit cu usurinta. Are medalie de aur la Olimpiada? Ei, si ce-i asa greu? Pai mai neica, putin respect, oamenii astia chiar isi dau duhurile in salile de sport ca sa ajunga acolo, daramite sa mai si ia trofeul. Faptul ca totul devine mai accesibil, sa-ti iei o casa, o masina, sa traiesti decent (traiasca creditele!) a alterat rau de tot mentalitatile. Dar in sport inca se mai poarta sacrificiul ca sa ajungi departe, spre suprinderea tuturor.

Tot azi s-a luat apa la mine pe scara. S-a mai luat o data saptamana trecuta, dar s-a postat un anunt in prealabil la intrarea in bloc si s-a petrecut la ore decente (de la 23 la 8). Azi nici n-am fost anuntata, si s-a si luat taman in miez de zi, dupa ce m-am intors de la biblioteca pe jos si transpirasem ca naiba. Ipohondra din mine a simtit ca vrea sa-si smulga pielea, dar n-a reusit. Intr-un final a venit si apa. TEROARE!!! La voi cand s-a luat ultima data apa? Nu stiu ce se intampla la voi cand dati drumul la apa dupa o perioada de-asta de intrerupere, dar la mine a curs tot rahatul de pe tevi in chiuveta-mi inocent de alba. Lua-i-ar naiba cu tevile lor spurcate, ca mi-am murdarit si tricoul, desigur, azi, alb imaculat, asa presiune a avut. Era ca si cum apa aia abia a asteptat sa vin eu, cu tinuta mea angelica, sa o eliberez din tevile alea catastrofal de jegoase. Am dat drumul la robineti, si la cei din baie, si la cel din bucatarie, aproape la maxim, si m-am dus sa ma dezbrac, urma binecuvantatul dus, atat de asteptat. Revin dupa vreo 3 minute. Culoarea apei - aceeasi. Ma duc in bucatarie. Vad ceva smoc de nu-stiu-ce curgand in chiuveta. Ca si mustatile porumbului, dar mai dur. Ceva scarba de pe teava. Daca pana azi am preaslavit apa de Cluj, si de fiecare data cand eram in deplasare ma gandeam cu jind la "apa mea de acasa"...azi am regandit problema. Si in urma nu prea indelungelor cugetari, am decis sa o mai raresc cu bautul apei de la robinet, sa o dau pe apa din comert, ca ce e sigur, e sigur. Apa a mai curs mult si bine pana am facut dusul si apa si-a recapatat culoarea cat de cat decenta. Adica inculoarea.

Acum e seara si mintea mea e departe de blogging. M-as vari in casele oamenilor. Sau macar m-as uita in casele lor, sa vad ce fac dansii la ora 11:35, in timp ce eu incerc sa-mi adun gandurile (care ganduri?!) spre a scrie un entry cat de cat. Probabil mai putini decat mi-ar placea mie sa cred isi dau pupici de noapte buna, pt putini conteaza sa citeasca o carte, fie ea si una comerciala, a lui Amelie Nothomb, nu-s multi cei care fac dragoste, dar sigur sunt cativa care fac sex. Multi - toti - se uita la TV. Niscaiva dorm deja. Altii tocmai atipesc. Oare ce-or avea ei in gand? Nici eu nu stiu ce am in gand acum. Cred ca inchei aici, ma duc sa-mi caut putin gandurile.

After-munte effect. Luni. E bine.

Munte. Liniste. Lapte de taran. Lapte de la vaca unui taran, pardon. Aer curat. Pleonasm, ca am precizat deja ca e munte. Dormit in iarba. Soare. Praf ridicat de pe ulita dupa ce trece caruta. Taaaare fain.
Mi-au prins bine doua zile - care au parut vreo 4 - la cabana. Am continuat traditia estivala de facut nimic. Dar m-am trezit azi dimineata cu o tona de energie. M-am dus in parc, nu era nici portarul, am intrat pe gratis, m-am batait putin pe acolo si am venit acasa sa fac dush, sa ma imbrac si sa o iau iar din loc. Nu stiu exact ce fac azi, dar nu conteaza. Ziua a inceput bine. Multumesc efectului de munte.

Adult

Am 19 ani.
Am un password al naibii de ciudat la mail.
Am o "bere de calitate" in fata (asa scrie pe ea, fix sub "FARA ALCOOL").
Am o repulsie vadita fata de scoala momentan.
Am tren spre Bucuresti joi seara.
Am un hamster suparat pe viata azi.
Am o "chemare" spre orice produs Apple.
Am o maaaaaaaaaaare sete de cunoastere.
Am 3 carti pe noptiera si NU AM habar pe care sa o termin prima.
Am o viata de invidiat.
Am dor de mare.
Am turbulente within me, la nivel celular si al constiintei, non-stop.


Am aproape 19 ani si o luna :D
Ai zice ca-s chiar tanara.
Dar de fapt sunt ingrozitor de adult.
Vineri am fost in parc si am facut nimic vreo 4 ore. E destul de dificil sa faci nimic. Just lay and watch, listen, just dream and meditate...e greu. It`s just you and yourself. Mi-am propus sa fiu mai putin adult. In 20 aprilie mi-am dat seama ca fix un an ma mai desparte de schimbarea prefixului. Desigur, cifrele din componenta varstei unei persoane nu inseamna nimic. Ai varsta pe care vrei sa o ai. Speaking of which, maica-mea are 40 de ani, merge spre 41 si she`s a lot cooler than a teenager. Not in a metaphorical way, I mean, she really does things which a teenager is supposed to be doing. Like clubbing, dancing, laughing, going with the flow...
Venind spre casa m-a prins o ploaie zdravana. In mod logic si accordingly to my way of acting, as fi asteptat in vreun gang sa se opreasca sau as fi chemat un taxi sa ma duca acasa. Niciunul nu se plimba ca mine in ploaie. E atat de overrated scena asta, inca din `52, de la Singing in the rain incoace. Si totusi, ploaia aia a cazut la tanc cu decizia mea de a deveni mai putin adult.
Sambata noaptea au fost deschise toate muzeele. A fost prima data ca am prins seara asta acasa, acum un an m-a prins in Franta si acum doi ani in Germania, in Hannover. Ador seara asta. Si nu e din cauza faptului ca intrarea e gratis peste tot, e pur si simplu o activitate fructuoasa pt o sambata seara. Am petrecut toata seara la Muzeul de Arta. Dupa un tur ghidat de un nene super-cool, chel si cu barba, cu un accent adorabil si o lume a lui, am luat loc pe podeaua de la parterul muzeului, a cantat Onisor si cu niste prieteni de-ai lui. Superb. Folk is the new pink pt mine. Mi-a placut intotdeauna, mai ales ca l-am avut pe Imi prieten de mic prunc, dar acuma mi se pare si mai tare sa ascult genul asta. Mai ales in conditiile in care I`m not emo, nu am tentative sinucigase, sunt un om chiar clasic in gandire, fara teribilisme si background dureros in famelie si dragoste...
Anyway...moving on, apoi m-am intalnit cu doi prieteni si am reprodus Blair Witch Project. I won`t talk too much about this. 2 baieti, o fata, o masina, o padure, liniste, noapte, Cheile Baciului si o dorinta combinata cu frica de a vedea extraterestri...
Duminica l-am scos pe Domingo la iarba verde si era sa-l pierd, am uitat ca e o minusculozitate de animal. Am citit o carte pe care mi-am luat-o de la Targ, ceva literatura motivationala, spre surprinderea inclusiv a mea...dar, spre si mai marea-mi surprindere, m-a chiar incantat.

Tocmai vorbesc in paralel cu cineva pe messenger. Intamplator, respectiva persoana imi spune ca blogul meu e misto. E pura intamplare. Cele mai multe comentarii au in vedere lungimea post-urilor mele si o oarecare incoerenta, bolovanozitate a frazei, chestii de-astea...I don`t need readers. Asta nu e literatura nici motivationala, nici fictionala, nici macar nu se vrea a fi ceva, in afara de produsul a 10 minute din viata mea, minute pe care am decis sa le petrec scriind.

Sa va zic o faza...:))
Vin sambata spre casa de la mate si in statie ma ia unu` cu "te cunosc de undeva?"...Oh no, here it comes again...un val de-ala de nervi. Nervi ca trebuie sa ma sui in acelasi troleu cu un om cu care nu vreau sa am de-a face, fara idei, cel mai probabil cam disperat si lipsit de inspiratie, si mai probabil care imi va cere nr de tel in urmatorul minut - which he did - si, cel mai grav, care vede in mine o potentiala tipa cu care "sa iasa la suc", asa-i zice mai nou. Dupa ce am conversat cu respectivul o statie, s-a dat jos. Si eu mi-am dat seama ce progres de neinchipuit am inregistrat la capitolul tact. Fara vorbe multe, fara violenta de niciun fel, fara sa jignesc, i-am dat cu flit. It`s a matter of attitude. In loc de salut, la sfarsit a zis "cu siguranta te-am confundat, fata pe care eu o cunosc e mult mai cumsecade". Am vrut sa intreb de cand e la moda sa fii iar cumsecade, si mai ales cat de cumsecade trebuie sa fii ca sa agati intr-o statie de troleu o fatuca ce are jumate din varsta ta, si mai ales, sa iesi la interval cu o fraza de-asta cliseu. Ce urat gandesc. But I can`t help it, ma scot din sarite lucrurile nelalocul lor. Categoric ca acel domn nu stia ce e si ce nu e la locul sau, dar sper ca a aflat.

Gata gata...Trecand de la lucrurile astea narcisiste, propun un exercitiu de imaginatie, mai ales ca tot veni vorba de renuntat la statutul de tanar cu pretentii de adult:
scrie un text fara strop de logica. Da-le drumul degetelor sa scrie cuvinte inteligibile, logice, dar legatura dintre acestea sa fie bazata pe propria ta logica. Scrie o poveste scurta al carei mesaj tu singur sa il intelegi.

Ar trebui sa dau startul:

stateam amancinci cu peretii indreptati spre rasarit si cantam la saxofon. habar n-am de ce nu scriam frazele cu litere mari la inceput, dar domingo se dadea pe roata si radea cu dinti de foc. dup-aia m-am enervat si tu n-ai nimic de-acolo, doar ca ar fi bine sa taci si sa-mi dai odata gheatza aia ca mor de cald.

At the end of the world

Libera. This is how I feel now.
Nimeni nu mai e ca mine.

Azi mi-am luat inima in dinti si:
1)mi-am pus cearsaf pe saltea - cel rosu, ca s-a uscat. Sa imi pun altul mi se pare tradare fata de eternul meu cearsaf rosu de bumbac. Poate ma enervez si imi cumpar unul de satin - tot rosu, bien sur - la sfarsit de saptamana. I miss shopping. Dintr-asta domestic, pentru propriul meu culcus, nu de-ala clasic.
2)am dus costumul lui Robert la curatatorie. Vine saptamana viitoare si i-am promis ca-l are ca nou pe cand vine. I-am promis asta acum vreo luna. Eh, vorba aia, mai bine mai tarziu decat niciodata.
3)am facut 3 variante la mate
4)am inceput Demonii de F.M.Dostoievski (the 2nd shot).
5)am inceput sa fac de mancare, dar n-am avut rabdare sa termin. Plus ca mi-am dat seama, hapt in mijlocul anevoiosului proces, ca treaba asta pur si simplu nu e de mine.
6)am sunat la aeroport sa vad care e faza cu biletul acela spre Bucuresti. Totul in regula. Fraierii...asa zboruri ieftine n-am mai vazut in viata mea. Sigur au gresit ceva.


Stii ce-am visat azi noapte? Ca m-am impiedicat de capatul pamantului si am cazut. Am cazut de pe Pamant. Evident ca n-am apucat sa aterizez, ar fi fost cea mai misto chestie sa si vad unde as fi ajuns. Sa vad si eu cum sta treaba cu L`Au De La-ul acela. Oricum, ceva imi spunea ca visul acesta e doar primul dintr-un lung sir de vise revelatoare si inedite, era un fel de 'to be continued...' la capatul lui.